vineri, 13 aprilie 2018

Cinci feluri de fiinte si instrumentele lor muzicale



Fiecare ființă nenumită în spectrul roșu al existențelor clare
conține un instrument muzical.
Unii au spus, previzibil, că ursul panda, și nu ursul polar,
are o pandoră acordată în mi bemol.
Însă nu-i așa ușor.
În această tonalitate numai caii cu dungi de zebră pot rezista;
cât despre pandoră, specialiștii declară că e un instrument care nu poate cânta
decât în prezența unei stări ronțăite de o albină.
Zumzetul ei ar prepara mierea din fructele nemulțumirii înotând într-un stup de lumină.

Bufnița cu urechi de pisică, cea căreia i se vede, sclipitoare și verde, vocea mică,
Are o tubă în cea de-a doua inimă sublunară.
Știu, e o făptură mai rară,
născută o dată dimineața și a doua oară mai pe seară.

Între la-ul arcuit un ton mai sus și sol-ul alunecos pe două râuri suprapuse
Trăiește o jumătate de pian confundat cu o prăjitură cu frișcă și ciocolată
de către o amigdală gurmandă într-un acces de tuse precum o turmă de ploi licitată de o călugăriță dezhidratată.
Revendicările din partea unui gol în creștere nu l-au dezmoștenit pe Neajunsul cu vibrații de ape
Astfel că jumătatea de pian i-a rămas drept totem de prima bătrânețe. Cât despre clape
Prea puține pentru a fi folosite
I le-a dat unei ursitoare ursite
Să prevestească, pe voce de cap și de picioare,
Numai notele ba de jos, ba de sus ale unui destin în destrămare.

Carabiniera-statică poate fredona doar sunete izocrone
În genul săbiilor neascuțite din sentimentele monotone
Și pentru asta, instrumentul ei geamăn e o singură notă scurtă pe scara unei lăcuste depresive
Mulți economiști au încadrat fenomenul la înmulțirile recesive
Ceea ce i-a contrariat pe nihiliștii cu pântece de staniol
În special pe un scriitor spaniol
Spuneau ei că depresia, chiar dacă duce specia înapoi, într-o nesfârșită noapte,
E anihilată de sunetul repetitiv al carabinierei care te împinge de la spate
În orice caz, nota a rămas deocamdată într-o stare ambiguă și suspendată
Pe cerul gurii unei altiste cu vocalele înndodate de coada roșcată.

Cufărul-cu-mâini-imprudente, din lemn tânăr, aromat și ros
Mărturisit, într-un fel aproape perceptibil, într-o scorbură de chiparos
Ascunde în el un psalterion,
spre mirarea punctelor de suspensie (am zis prima dată sceptice) cu papion
care nu conțin decât un clavir minuscul, ciupit în straturi milimetrice, fără surplusuri de inventivitate.
Psaltirul e compus din literele c, o, a, r, d, e tăiate dintr-o carte
Din care se citesc incantații și liturghii cu gust de bijuterii din aur învelite în piersici necoapte
Din cauza acestor însușiri umezite în suflarea beznelor oraculare
A avut cufărul o mare supărare
Fiindcă stalagmitele cu aripi liliachii veneau de departe
Să li se deschidă  magia cu nuanțe de gri din împricinata carte
Și să le dezlege de friguri și de blesteme ba violete, ba cafenii
Numai că, din greșeală, un cuvânt citit invers le topi
Cufărul se mai alese cu reputația pătată
Și de la cafeaua din mâna unui violonist epileptic, furios că tocmai Partitura Senzațiilor rămăsese necântată.

Cât despre alte făpturi și instrumentele lor identitare
Cum ar fi hapsicordul lipit de inima labirintului fără scăpare
Sau dulcimerul unui călător, și el tot spaniol
Sau bagheta isihastă și cembalonul zburător
Se pot auzi limpede atunci când o cheiță de tinichea
e rotită în același timp înainte și înapoi
de un ied a cărui blană rezonează  la sunetele înalte de cimpoi.


Un comentariu:

  1. Thank you for every other wonderful post. Where else may anybody
    get that kind of info in such an ideal means of writing?

    I've a presentation subsequent week, and I am at the look for such information.

    RăspundețiȘtergere