nu grea a fost ziua asta încheiată,
deşi nici uşoară ca o sabie de mătase
n-aş putea spune c-a
trecut.
mai întâi, mâna mea
nevăzută
m-a legat la ochiul
interior
şi m-a dus în mijlocul
unei câmpii neîncepute
- singura mănăstire plată
din Sauribalia -.
aici se oficia căsătoria
dintre copacul
cu pene de vultur şi
leoiaca verde.
(eu am dansat rolul
purtătorului de
trenă, şturlubatic prinsă
de-un capăt
în rădăcinile copacului
mirificat).
un preot fildeşmant le-a
spus povestea
celor cinci puncte
cardinale
ale
dragostei,
o mânză cu linia vieţii
pe spate
le-a descântat o copită
sfinţită-n
cenuşa îngheţată a
focului,
iepurele cu ochelari de
somn
le-a dat inelul blestemat
să-i blesteme
pe cei care trag după ei
sfoara timpului
nespiralat.
o marsupină a scos din
marsupiul unei canguriţe
un peşte cu cioc de pelican
pentru prelungirea
visării subacvatice cu ochii deschişi.
neştiută de nimeni,
bufniţa farmazoană
i-a luminat pe
însurăţei,
presărând peste ei
răstimpurile
dintre potoapele înnegurate.
n-au lipsit nici
melcii-luntraşi zornăitori,
care-au adus pentru
festin daruri
din partea verilor lor, îngerii nomazi,
adică prea-porecliţii
limacşi.
stăpâna zăpezilor
îngropate i-a croit
leoaicei un voal din
scoici înnodate
cu firişoare de creier
serafic
şi lacrimi dulci de
vrăjitoare matură.
pe tot parcursul
ceremoniei,
corbii hulpavi, mai ales
când e vorba
de coşmarurile cu
diademă,
au târcolit văzduhul,
aşteptând răbdători
ca oaspeţii să-şi piardă
răbdarea treziei
şi să-nfulece
înşelătoarele dulciuri
în coajă de nucă
transparentă.
am dănţuit toată noaptea,
partenera mea de
învârtecuşuri
beţivăneşti şi călugăreşti
deopotrivă
fiind o ghepardesă
feciorelnică
pusă pe şăgălnicii şi vrăji cu păr de căprioară.
delicioşenia înnoptării a
venit
ca o neaşteptare
şi ne-a îmbătat pe toţi
cu vinul din frunze
macerate de plop,
clocotite-ntr-o eprubetă
de mercur
şi seminţe de stele.
mai prejos n-a stat în
burţile noastre
nici friptura de umbre
fumegânde,
pipărate asmuţit şi
îndestulător cu prafuri licărite.
de abia la finalul
ospăţului
mi-au dezlegat ochii,
deoarece până atunci doar
simţisem
aromele şi desluşisem
formele
în răpăitul fumului
nuntesc.
hipnotizat de magnetismul
licorilor,
vedeniile mele m-au
înlocuit;
însă straşnice companioane petrecăreţe
au mai fost acestea, dat
fiind faptul
că tocmai ele au
întruchipat
personajele amintite.
m-am trezit mahmur
lângă un copac fără
crengi,
tatuat pe tot corpul cu
frazele poveştii
celor cinci puncte
cardinale,
iar pe deget aveam
inelul buclat de două
ori,
(semnul alchimic al
neofeţilor sauribalici).
aşadar, de acum înainte
mă pot înlocui
cu ceea ce nu sunt
- primul pas spre a mă
deslumi de real
fără asupra de măsură.
Asa cum m-ati obisnuit deja, aceeasi risipa de ludic si fantezie.
RăspundețiȘtergereVoi reveni aici, in acest al cincilea punct cardinal al realitatii...visatorice!
Scrieti bine si visati frumos... Felicitari!
multumiri ghidusare:)
RăspundețiȘtergere(pare-se ca nu intamplatoare e prezenta stephanica, de vreme ce numele e insasi consoana oraculara, anume "s."-ul vrajithoresc din Sauribalia :)