joi, 12 ianuarie 2012


“Ajungi la cea de-a treia poartă a visatului atunci când te pomeneşti într-un vis uitându-te la cineva care doarme. Şi constaţi că acel cineva eşti chiar tu însuţi.” a spus don Juan.
eu nu mai adormisem de vreun an,
eram paznicul viselor cu ochii înredeschişi,
asta până am descoperit lipspa de magneziu şi somnifer;
am început să intru în somn ca-ntr-o otravă cu gust de miere înlocuită cu o linguriţă de dulceaţă.
deodată, în timpul visării, totul a căpătat
o altă limbă scorţoasă
şi strivitoare de cuvinte înţelese:
un bau-bau nacabau
avea-n buzunar tofana împotriva ghiduşăriilor;
ce-i drept, pe mine m-a priştipit
când a văzut că rămân potinteu şi nebăsăditor
(tot ce era nemişcare îl fascina, fiindcă el era era un drac giumbuşlucar cu gâtul rotitor)
în faţa pericolului ce mă aştepta – asta şi pentru că sauribalicii sunt recunoscuţi datorită dozei lor savuroase de nebunatecie
pe care pictorul de iguane a făcut-o ciucudie
sau chiar piericioasă
atunci când prima rază a soarelui se-nfăşoară
pe-o frânghie curcubeică roasă.

după vreo câţiva ani întuneric
m-a trezit ceasul cu bufniţă deşteptătoare
ce avea în piept orchestra pisicilor mecanice,
iar de picioare
purta legat un pat; din el se-auzea când muzică rock,
când un Concert baroc.
apoi bufniţa mi-a spus ce urma să fie de nepriceput:
umbrele de la asfinţit sunt nesfinţite. trebuie să cauţi, într-o cutiuţă muzicală,
gura leului care iese din inimă afară;
ea îţi va spune despre jumătăţile de umbră
ale unor oameni foarte înalţi
brodate
de un croitor stângaci,
trăgând fiarele şi cozile împletite ale visului
dintr-un ghem de întuneric cât o gheruţă de motăneasă;
orice ar fi, să nu te priveşti în oglinda arsă,
fiindcă vei căpăta amintirile unei prăjituri în cuptor uitată,
devenind astfel în viaţa următoare cofetar
cu fosta reputaţie pătată;
nu-i nimic dacă acum pare întortocheat,
Poarta se va deschide la ultimul salt;
esenţial e să cauţi starea de om visat
(aflat între semi-aici şi semi-nicicând)
amuşinat de dublul lui flămând




6 comentarii:

  1. ... e vorba cumva de don Juan Matus?!
    (sunt curioasa foc)

    RăspundețiȘtergere
  2. :)exact. bănuim chiar că rux ces a ajuns la porţile visatorice descrise de brujo Matus :)
    (aşteptăm să aflăm şi mai mult despre porţile care fac parte din mesmealism!)

    RăspundețiȘtergere
  3. mi se pare mie sau sauribalicii chiar au devenit poeţi, depăşind
    doza de nebunie admisă?

    RăspundețiȘtergere
  4. :))
    a, nu, nu poate fi vorba de asta, fiindcă nu ne încadrăm în ce scrie aici:
    http://sauribalic.blogspot.com/2011/02/litera-r-by-sauribalic-normal-0.html

    RăspundețiȘtergere