Ghidul ghiduşiilor

interviu cu un membru al tribului kubu:

„

-         Ai mers vreodată singur noaptea prin pădure?

-         Da, adesea.

-         Ai auzit acolo gemete şi oftaturi?

-         Da.

-         Şi ce ţi-ai închipuit?

-         Că scârţâie un copac.

-         N-ai auzit ţipete?

-         Ba da.

-         Şi ce ţi-ai închipuit?

-         Că ţipă o fiară.

-         Dar dacă nu ştii ce fiară ţipă?

-         Eu cunosc toate glasurile fiarelor.

-         Înseamnă că ţie noaptea nu ţi-e frică de nimic?

-         De nimic.

-         Şi n-ai întâlnit acolo niciodată ceva necunoscut ce ar fi putut să te sperie?

-         Nu, eu cunosc totul.                                                                    „ 

apoi mi-a apărut Gâscanul-Profet care m-a speriat de moarte. asta fiindcă nu mai văzusem o pasăre sublim demoralizată şi nici un cioc încrustat cu smaralde smulse din cureluşele de la tâmplele vântului. 

 

la scurt timp am primit un mesaj dreptunghiular
într-o pagină-scrisoare din Oceanul Schizoidian,
acolo unde scrie 

„Luna-i despicată,

o pasăre i se aşază pe coadă”.

deodată m-a tras de mânecă o jucărie sfinţită
cu apa din genunchiul cu corniţe
şi am plecat împreună în căutarea unui loc central.
am întâlnit mulţi oameni, unii dintre ei aproape vii,
alţii pictaţi la gulere cu un parfum ţuguiat de capră nordică.
eu îi întrebam de acel popor,
ei înţelegeau că mă interesez de un topor.
a, un topor animist, îmi spuneau,
probabil vrei să desfrunzeşti copacul în a cărui scorbură
stau credinţele şi scalpările personale. 
ce greu a fost, deoarece n-am desluşit nimic
şi alergam cu profeţiile la răspântii
neadunate în mijloc precum cel mai rău duşman al meu
ucis de prietenul lui cel mai bun.

n-a mai durat mult şi am primit al doilea plic;
era în el o prăpastie totemică,
am luat-o ca pe-o prăjitură mexicană
cu clopoţei înveliţi în staniol
şi, după ce am înghiţit-o, am avut starea aceea
cu peri catifelaţi şi voci de gnomi subpământeni
ce-mi vorbeau despre locuri în care aş putea merge,
unele costumate şi mărturisitoare,
altele piticeşti, tresăritoare sau astmatice
şi cele mai multe netrezite;
însă niciodată aşezate în centru