vineri, 20 ianuarie 2012


astăzi se împlinesc 99 de ani zăpadă de când bunicul meu sauritan shipibo a inventat un visunculus (acel vis artificial care visează în locul nostru atunci când ne aflăm în trezie).
iată mai jos două poze. se zice că fotografia care va fi văzută prima poate spune (într-un mod secret şi uneori amânat) dacă privitorul ei are sau nu capacităţi vrăjitoristice:


4 comentarii:

  1. visunculus facut de vreun faust sauric?!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. :))ce s-ar mai bucura bunicul shipibo de o asemenea asemănare!:)
    adevărul e că atunci când a creat visunculusul a trecut printr-o perioadă fa(u)stă în ce priveşte farsele vrăjitoarei din Farsalia, de-aceea susjosul lui permanent, surprins şi în pozele din postare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Era cu fundu-n cer, zi-i pe nume
    bunicul Shipibo (greu prenume!)
    căci vrăjile Farseleselor din Glumeritania
    nu sunt de ici, nici de colo, sunt ca litania
    adânci, profunde, oleacă ude
    scrâşnesc la atingere
    se simt dulce-acrişor la lingere
    pot fi vitale, născătoare
    vii, sidefii, aurii
    pot fi catifelate dar
    aspre la margine toate
    şi mai presus
    târziu, pe la apus
    se scriu pe frunze de brusture
    în culori minuscule

    RăspundețiȘtergere
  4. Cătălina are capacităţile necesare,
    asta putem s-o spunem după amestecul de piper şi sare;
    cum altfel să fi rostit aici despre litanie
    dacă n-ar fi ştiut de-ntreaga păţanie
    a bunicului şhipibo zăpăcit
    cu un preot adormit.
    era într-o seară precum dimineaţa întunecată de iarnă,
    cineva aducea pe sanie o mătanie din fildeş (cu tot cu elefant).
    în Sauritania era un împărat
    care dăduse o lege ilegală,
    şi anume toţi fildeşii să fie acoperiţi cu smoală.
    aşa am început noi să ne rugăm cu vârf şi îndesaţi,
    atunci a apărut un preot cu voce de preoteasă
    şi, văzându-ne înfricoşaţi,
    ne-a spus să cântăm imnul ciclopului dintr-o ceafă de elf.
    din greşeală, eu l-am cântat pe acela al unui isadelf
    şi a-nceput nenorocirea. litania se-auzea murmurată, iar preotul era însărcinat cu o slujbă în lumea cealaltă, astfel adormind şi lăsându-ne 99 de ani fără zi şi fără noapte, doar cu un somn care are ochiul de la spate ascuns în perna umplută cu vată neagră, din păcate : (
    bunicul meu, mare somnambul pisicher
    printre pisicile din cartier,
    a adunat multe vieţi de felină
    şi a construit acest visunculus - cam aşa cum i-ai pune unui somn lovit la cap o capelină.
    (a mai fost un indiciu care l-a ajutat pe bunicul să-şi dea seama de abilităţile tale: după ce ai trecut pe-aici, cei doi 9 din 99 şi-au schimbat între ei locul, ceea ce la vrăjhitori înseamnă o prefacere mare!:)

    RăspundețiȘtergere