de sub plăpumi din ace de arici
veneau spre mine şiruri de furnici;
am intrat cu ele-n competiţie:
trebuia să alergăm atât de tare, încât să ni se reaşeze ordinea-n dentiţie
mi-am pus o glugă de smoală
luată din uniforma de iarnă pentru şcoală
şi-am adormit înainte de-a porni
ele începuseră fuga
însă mie, în vis, mi se topise gluga
şi-mi acoperea gura interioară
eram ca un fetus în poziţie de start, care nu putea să o porneasc-afară
eram prins într-un ţintirim unde vindea jăratec un văsar
numai aşa am putut să ies din mine, călare, fiindcă făcusem din ţânţar armăsar;
aproape de final
mă cătrănisem şi-n urechi
auzeam cum se-mperecheau peştii la mal în perechi
sau cum pisica mieuna cu voce de motan.
în acest interval, timpul se măsurase cu un ceas în coajă de bostan.
de-abia după toate astea m-am trezit (câştigasem deja,
premiul era un paltin cu trunchiul de pal pe care nu-l puteam ridica)
atunci când furnica de pe locul doi, mergând în cărucior
(fiind accidentată c-un strop de smoală), m-a călcat pe picior.
la multe lucruri poate folosi o gluga de smoala!
RăspundețiȘtergereda, eu mai am pe acasă multe astfel de accesorii folositoare pe care le-am scos la vânzare, spre exemplu o iglugă, dar n-are cine s-o cumpere, sau o alta din bitum – special concepută ca atunci când o pui pe urechi să simţi bitul muzicii;
RăspundețiȘtergereşi, fireşte, gluga de smoală, din industria alchimică :)