ziua de luni e o călătorie spre o arhetipală uitare
ziua de marţi e întruchipată de-o impala cu haină de leopard şi corn de inorog pe jumătate nenăscut,
(mai mult intuit prin diamantul din piept),
cu gâtul lung şi mersul ne-nceput.
iar stăpâna tuturor acestor domesticite dispariţii sălbăticeşti pe cale de apariţie e o fată care cântă la un balon de săpun; sunetele armonioase au o lumină magică pregătită să dizolve orice fiinţă dinspre “aici” spre tărâmuri cu granițe vrăjithorești;
însă, dacă cei care vin cu gândul transformării sunt fiinţe orientate exclusiv spre atributele fixe şi reale, atunci se-aud numai note greşite, ce înalță garduri ascuţite ca o partitură verticală nelumească,
pe care nici măcar păsările nu mai pot s-o ocolească
miercurea e albastră ca haina unui spiriduş. fiind singura zi călătoare, dacă te afli exact în miljocul ei, te poartă între lumile statice şi cele rotitoare, între cele rostite pe ascuns şi cele ascunse în cuvinte nerostite. și fiecare zi de miercuri ia forma unui animal sălbatic, iar asta îmbogățește fuga noastră care întotdeauna lasă urme precum o vulpe argintie a cărei coadă e poleită cu aur alb
ziua de joi e un descântec precum un inel cu piatră vindecătoare,
armonic în tonalitatea nopții solare
vinerea e ori veselă ca o soprană vindecată de un ceai de migdale pentru amigdalită,
ori răvășitoare precum vederea unui tren din cufere pline cu iepurași suferinzi de jobenită
sâmbăta e o heruvimă ghicitoreasă
în rotunjimile visului de amiază
duminica e un
cuib de bufniță cu aripi din păduri somnivore
tablouri: Zayasaikhan Sambu, Virginijus Stancikas, Alexandre Jansson, Vladimir Fedotko, Kathleen Lolley
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu