Litera de miere şi cuvântul otrăvitor

         După „Raza de soare şi raza de miere”, a fost tradusă a doua carte a autorului deja celebru printre prozatorii din Sauribalia. Dacă până acum cărţile aveau pagini, despre acest volum inedit se poate spune, la finalul parcurgerii, că are doar foi. Asta fiindcă cititul trebuie să cuprindă simultan paginile faţă-verso, altfel se pierde sensul deplin al scriiturii. Dacă pe faţa unei file autorul vorbeşte despre un adevăr, pe pagina-geamănă ne va prezenta un adevăr contrar, iar lectura simultană a acestor descrieri te face să pătrunzi, cu propensiunea pe care descifrararea o are pentru propria-i desluşire, părţile nu contradictorii, ci întregul unic, indivizibil. 

Când se întâmplă ca prima pagină să fie neprietenoasă şi otrăvită, următoarea va fi comestibilă, cu litere făcute din dulcele alfabet al mierii. Iar când o înfăţişare e rece şi alunecoasă ca pielea de ouroboros, a doua te va pârjoli precum săbiile din raze de soare ale serafimilor înneguraţi. 

Din multe relatări ale posesorilor unui astfel de pergament vrăjithoresc am aflat că cei care n-au suportat un adevăr s-au otrăvit la aflarea lui, pentru ca mai apoi să găsească desfătarea paradisiacă în cea de-a doua ipostază paginativă.
Dar o astfel de lectură este foarte grea, de multe ori imposibilă, şi nu puţini au fost cei care n-au reuşit să afle cheia unei suprapuneri cu folos. De aceea au citit-o, spre paguba lor spirituală, ba în varianta pară, ba în cea impară. 

Recomand “Litera de miere şi cuvântul otrăvitor”; este o carte pharmakonică, ce cu siguranţă va îmbogăţi viziunea cititorului asupra întregului.

tablou: Agnes Boulloche