Inversiunea onirică

cu ochii întredeschişi în spaţiul invizibil din Sauribalia,

după câteva exerciţii de stat în mâiniroange

pentru ca sâmburii visatorici să ajungă în cutiuţa muzicală
şi dănţuitoare a creierului,

m-am gândit la gândul de pe urmă
din ultimul vis notat pe perna învelită-n coperţi.

tehnica inversiunii e uşor de abordat,
aşa că am mai inversat-o şi eu de câteva ori
precum acele ceasului care stă în perete
mergând în sens invers,

până mi-am fixat palmele în punctul de atracţie somnisferă.

după înţepăturile de albină cu miere pe vârful acului,

degetele mi s-au lipit într-o membrană de gâscă sălbatică

ajunsă pe pârtia zepelinilor prevestitori ai primăverii.

apoi am închis rotocoalele de aer cu zece respiraţii repetate
la un interval de o secundă după clepsidra orizontală,

astfel încât inima să se oprească de fiecare dată când gura
se deschidea pentru următorul ciclu respirator.

o jumătate de oră s-au rotit cercurile concentrice
care mi-au alungat gândurile despre realitate,

după care am închis şi-am deschis pleoapele cu rapiditatea
ciupirii corzilor de chitară într-un cântec chinez.

atunci s-a creat unirea ştientului cu viatul,

însemnând primul vârtej visătoriu
în mijlocul căruia întâlneşti
făpturile răsturnate din ceştile de cafea

ce pot singure să ghicească în urmele de ruj lăsate de buze

(cel mai important, în această manţie,
e să capteze cu exactitate colţurile gurii,

deoarece se spune că acolo sunt reţinute
atât zâmbetele, cât şi lacrimile, mai puţin cele provocate
de substanţe lacrimogene sau zâmbimogene).

imediat m-am culcat pe-o ureche şi am acoperit auzul
celor-ce-sunt-chiar-şi-când-nu-sunt-de-dorit,

lăsându-mă pradă surzeniei conştientului

- finalizată cu trecerea

în petrecerea zornăitoare

a chipurilor mele refulate-n ghiduştient -.

toate astea le-am aflat ulterior, la razele RMN,

unde am văzut că în dreptul fracturilor invizibile de oase

e câte un centru relaxat al somnului

cu picioroange potrivit de scurte

pentru a nu atinge zona trezirii

- periculoasă prin firea ei de falsă profetă îmblânzitoare -.

următoarea etapă-n care am intrat a fost ALP,
adică ascunderea lucrurilor potrivite (în timpul visului),

prin exerciţii metaflexiene de înlăturare a păturii
din dreptul toracelui - aici se înmagazinează
fluxul/refluxul oniric,
stimulat şi de forţa gravidaţională a pământului

pe care nu-l mai simţi sub picioroange -.

a urmat, în ordine cronoilogică,
somnul cu un singur ochi închis,

care coincide cu exfolierea etapelor somnolitice
şi predispoziţia lor spre acumulări de particule
din sfera treziei.

există de multe ori scurgeri de real,
iar acestea pot cauza SF (somnul fals),

în urma căruia apar interpretările eronate
din cartea de telefon a viselor,
formând numere greşite pentru a activa, în zadar,

soneria auzită la revenirea în starea de existenştienţă.

când m-am trezit de-a binelea, spre surprinderea mea,
încă nu se făcuse noapte, iar în oglinda ce-mi arăta
mişcări în reluare am văzut cum, pe parcursul exerciţiului,

am ţinut ochii deschişi, însemnând că am avut, de fapt,

un SV - somn vrăjitoresc.