Bufniţa stelară

Bufniţa stelară - i s-a dus buha că avea ochiul stâng treaz,

iar cel drept adormit,

ceea ce-i permitea să doarmă şi să fie trează în acelaşi timp.

era străjera unui cal solar, provocator de magii zburătoare

şi de visuri simultane în nopţile cu întunericul făcut din ape şerpuitoare;

era vestită pentru prepararea unei licori vrăjhitoreşti, fiindcă, membră a încrengăturii închordata, deseori suferea de un cârcel de struguri în partea rotitoare a gâtului, şi astfel se punea pecetea facerii unui vin celest care-ţi adăsta simţurile printre norii cu capul în nori.

băutură îi dădea puteri nemaiîntâlnite

cu ajutorul cărora reuşea să-ntindă capcane căpcăunilor plutitori.

de fapt, asta era menirea bufniţei împricinate,

să se lupte cu tichiuţă, nichiduţă, aghiuţă, chiduţă, codilă, încornoratul, cornoratul, încodatul, târâie piciorul, târâie brâu,umbra din noapte;

cel puţin aşa am citit într-o carte

(cu ochi în loc de coperţi, cu măşti de trifoi în loc de foi)

despre anatomia corpurilor cereşti

care poartă-n plexul solar

o pasăre sau un animal de companie stelar.