Crocopleta - jumătate
crocodil, jumătate plete albe infinite, Crocopleta se-ngrijea în permanenţă de
frumuseţea ei pe cât de vrăjitorească, pe atât de fragilă, încât putea, în acelaşi
timp, să răpună zece crocodili, fiecare de mărimea unui crocodil şi jumătate,
şi să fie răpusă de suflarea unui fluture adolescent. Puterea o ţinea în coada
crocodilică, iar slăbiciunea, în albul părului nesfârşit. astfel, în fiecare
dimineaţă trebuia să mănânce o prăjitură din făină troienită, presărată cu
umbra luminoasă a unor fulgi de lebădă neagră. numai aşa îşi păstra părul alb
pe durata întregii zile, iar noaptea, când îşi punea capul pe pernă, copiii
visurilor treze alunecau cu sania pe derdeluşul format din împletitura firelor
înzăpezite. când derdeluşul devenea prea alunecos, copiii trăgeau de o şuviţă,
peste pârtia fermecată curgând atunci puţină făină, atât cât să-i ostoiască
alunecuşului pofta zburdalnică de îndepărtări fără întoarcere.
numai că
într-o zi Crocopleta tăvăli, din greşeală, prăjitura prin fulgii unei lebede
albe, ceea ce provocă un mare dezastru, fulgii ei proiectând o umbră
întunecată. astfel părul i se înnegri, iar copiii se rătăciră printre cărările
înspăimântătoare ale pletelor. Crocopleta, din cauza grijii pe care le-o purta
visurilor ei treze, se-mbolnăvi şi-şi tăie părul cu o foarfecă ce avea una din
lame invizibilă, lăsând obiectul tăiat în continuare vizibil, ca şi cum încă ar
mai fi fost la locul lui. deşi, după pierderea părului vrăjit, Crocopleta muri,
datorită efectului foarfecii, ea putea fi văzută la fel ca înainte.
se spune că
ea mai poate fi zărită şi-n zilele noastre dacă-nchizi ochii şi-ţi imaginezi
tot ceea ce am povestit mai sus.
sauribalicii au auzit, oare, de oniricul Vintilă Ivănceanu care a scris cărțulia Vulcaloborgul și frumoasa Beleponjă?!
RăspundețiȘtergere:)
V.I. ar fi simpatizat cu Crocopleta :)))))
RăspundețiȘtergere:))
a… Crocopleta şi superba Beleponjă se ştiau
din vremea când popotamii şi crocopleţii erau buni prieteni :)