Ghidul ghiduşiilor

(prima dată ascultam un cântec spiralat dintr-o gură de lup căscat
ce-şi arăta măruntaiele):
„când ţi se întâmplă ceva imposibil,
e semn că un gând uitat al cuiva
a ajuns până la tine pe căi drepte,
legate între ele c-un fir de păr de african;
când cerul se-aşază cu partea răpciugoasă-n capul tău,
începe incubaţia viselor
în care vei fi prins la fel ca piciorul calului nărăvaş
între tava cu jar
şi faţa cu pojar
a unui desfăt frumos”
auzeam lucrurile astea în timp ce o altă muzică ale cărei note numărau zilele lipsă din viaţa mea se lăsa peste urechi precum căciula de miel în pielea unui ied.

(apoi a fost pauza continuă de respiraţie, aducătoare de neînţelegeri şi cuvinte de ospiciu)

 
şi vârcolac peste pupăză a apărut şi-un 
vampir-instrumentist cu îndeletniciri lumeşti - pentru el dezgustătoare, iar pentru noi, cei din tărâmul baloanelor cu burţile operate, utile dar nedescuiate pe dinafară, ceea ce ne-a lăsat muţi de uimire într-o limbă grea şi preţioasă, limbă cu multe fâşii de ziar în pechineză şi sauritană lipite peste gura ei colectivă şi animicştiutoare.

(marea rosto-golire. jupuirea de orice fel de pricină)

 

l-am descusut pe muzicant până i-am răvăşit
paiele şi cârpele,
l-am tras de limbă până când bila de lemn s-a rostogolit, lăsând să se vadă lacrima ţâşnitoare din osul lacrimal şi astrele trase cu sfori de pe bolta craniană. apoi l-am întrebat cum pot scăpa de bântuirea lui, precum şi de vocile strigate pe muţeşte din cauza cărora sauribalicii nu pot cânta decât do de jos şi nicidecum stând în picioare, lucru incomod în timpul concertelor, unde tăvăleala şi învârtejirea sunt clişee pentru a lua ochii spectatorilor, dar mai ales urechile interioare.
încă nu am aflat ceea ce căutam, deoarece răspunsul lui e atât de lung, că îi trebuie patru fire albite în fiecare zi, aceasta fiind dovada scoaterii perilor albi unii altora numai şi numai din pricini neînţelese, însă pe deplin lămuritoare.