Ghidul ghiduşiilor

m-a întrebat ce număr se acunde-n mărul din umăr, eu aveam degetul mic prins în capcana din cribitelniţă, nu mă puteam întoarce decât cum ar fi o clipire cu gene false; el, îmblânzitorul de mere, îmi arăta mai departe lanul cu oase de jucărie, ştia că mă sperie numai visul despre o trezire în acel loc, mi-am pus pe cap fructiera din mătase şi-am aşteptat blestemul cu colţi de rinocer, nesfârşit tocmai prin faptul că între două cuvinte mai are unul şi tot aşa, nu puteam apela decât la dresorul de fructe cu codiţe de pui de elefant, acesta m-a sfătuit să-mi ling somnul de îngheţată până-i voi da forma unei undiţe, apoi să mă pescuiesc de pe un dulap cu jucării, nu ştiam dacă mai întâi trebuie să adorm sau să urc pe mobilă, visul m-a prins când puneam piciorul pe o caracatiţă de pluş; un tunel cu mâneci de rufă neuscată mi-a făcut respiraţie gură la gură, am reuşit să mă agăţ de umeraşul pe care stăteau pieile şarpelui de platic; mai aveam puţin când o ploaie fierbinte mi-a topit un dinte, a rămas din el un praf lăptos şi elastic, l-am pus în buzunar ajungând pe dulap; dormeam în continuare, însă dintr-o şuviţă de păr s-a desprins un ac şi m-a înţepat în bobul de strugure din creier, m-am trezit într-o baltă de sirop, mi-am amintit că din somnul rămas trebuie numaidecât să mă scot; din pulberea elastică am făcut o undiţă şi-am aruncat-o în lichidul dulce; am tras atât de tare încât mi s-a dizlocat umărul şi a căzut din el un măr cenuşiu, atunci am strigat către îmblânzitor “ştiu, ştiu” astfel am scăpat, spunându-i numărul inscripţionat.