Ghidul ghiduşiilor

eram un ghem cu care se îneca o pisică

mă ascundeam sub o pătură din cruciuliţe de argint

legate cu aţă dentară

aveam mâini transparente

mărgele albe şi pene de gâscă sălbatică în creier

pieriseră toate ghiduşiile

ţineam pe cap un vas de sticlă în loc de umbrelă

tristeţea era ca atunci când râdeam atât de tare încât îngerul 

păzitor scăpa oglinda şi erau cioburi oriunde călcam

tu veneai cu o plajă sub tălpi

ce-ar fi, mi-ai spus, dacă ţi-ai întinde braţele ca o cortină la teatrul de păpuşi

eu m-aş duce în faţă, aş zâmbi de fiecare dată când pieptenele unui greier 

ţi-ar răvăşi părul şi-ai arăta caraghios, precum o fetiţă pe tocuri 

şi cu urechi de măgăruş

mi-a fost ciudă că toţi şi-au imaginat cum am murit de râs

mai ales că a fost o zi mohorâtă, cu nori din mohair şi copaci

îmbrăcaţi în pulovore pe gât