miercuri, 27 aprilie 2011




în vechime, sauritanii scriau cu ajutorul pisigrafului, mai ales în timpul somnului presărat cu zahăr tors. centrii nevrotici emiteau semnale în gheruţe, mesajul fiind transformat
atât cât înţelesul oricărui lucru să fie întortocheat.
în zilele noastre, grafologii susţin
că cel mai bine se pot studia literele desenate cu un stilou umplut cu vin.
se pot afla multe şi din anotimpurile
trase la xerox cu ajutorul unui xeroteric,
dar mai întâi trebuie îndepărtate fructele cu coajă tare,
mai puţin două-trei migdale
învelite în carapace de broască ţestoasă găsită în ţest
şi folosită pentru o licoare din care se obţine parfumul de sare
utilizat în industristria ghiduşăriilor nepipărate.
o altă metodă e ghicitul în proscris
l-am încercat de multe ori când nu puteam alerga într-un vis,
nereuşind să termin un mănuşcris
din cauza mănuşilor de box în care plămânii erau înveliţi, asta până
am descoperit că se poate folosi fi-cat-ul
pe post de pisică ce traduce orice în timp real, pe o foaie velină
prelucrată dintr-un Limba de origine străină.  
  

2 comentarii:

  1. oare pisigrafa blogarda aude sauribalicul?!

    RăspundețiȘtergere
  2. dacă sauribalicul are somnul prins în agrafă, pisigrafa blogardă, fiind în gardă, aude totul cu urechile acului. bine, toate sunt făcute pentru o cât mai mare imprecizie:)

    RăspundețiȘtergere