joi, 17 martie 2011


umblam cu o gaură-n piept, în ea se ascundeau cei care evadaseră, mulţi dintre ei încercau să-mi ajungă la ureche să-mi vorbească despre pericolul strănutului în apropierea obuzelor acoperite de polen. n-au reuşit nicicum, fiindcă purtam, ca un guler indian, cabluri de înaltă tensiune în jurul gâtului, care mă făceau atât de înalt, încât nu mă puteau privi în ochi decât când lăsam să se rostoglească mărgelele de sub pleoapele-evantai. am ajuns aproape de casă, geamul fusese spart în formă de coasă, am urcat în liftul din molid, paznicul era un înger fără dinţi
care-a reuşit să mă scoată din minţi,
voia să-mi stea în spate neîncetat,
eu aveam o cumplită durere de cloană şi cap,
noroc c-am ajuns la nivelul acoperişului, mi-am dezlegat un fir şi am mers pe el până în pod. acolo am găsit păpuşile mele cu păr auriu din care mai rămăseseră doar craniile, maşinuţele cu scheletul din oase de pui şi-un pitic cu funingine pe capot rătăcit sub o capotă. în apropiere, un corb împăiat se scutura de colb, subtalpa a început să mi se zdruncine, am căzut peste ce mai rămăsese din casă, m-am trezit pe asfaltul ca un iepure prins într-o capcană de şoareci, m-am adăpostit într-o grădină cu flori ce miroseau pielea omului de la o distanţă egală cu rădăcinile lor întinse precum picioarele balerinei c-un cârcel la gleznă, efectul prafului a-nceput să se vadă, mi se schimonosise faţa de semănam cu o bufniţă seminţe, ba chiar copaci cu copci pe ramurile uscate, iar când m-am aplecat să le dau evadatorilor să bea din apa unde se reflecta o parte întunecată din soare,
a crescut din fântână o floare,
m-am strâns de nas cu un patent, dintr-o coajă de nucă învelită-n bucăţi de perete am muşcat,
dar degeaba, fiindcă n-a trecut mult şi-am strănutat.

4 comentarii:

  1. cumplita durere de clona ar putea fi inlocuita de o lingurita de dulceata de rodie!

    RăspundețiȘtergere
  2. :))nici nu observasem cuvântul cu pricina în forma asta. o fi fost influenţa Clonatorului de îngeri:)
    rodia ar fi potrivită, dar, din păcate, în Sauritania nu mai rodeşte decât rodul-de-zahăr cu tulpină de alviţă, care ne pricinuieşte numai necazuri, cum ar fi câteva boli hazaharate; până acum au rămas netratate:(
    urmează să mai facem o încercare cu o cură de uzufructe.

    RăspundețiȘtergere
  3. uzufructaria! trebuia sa ma gandesc la asa ceva :)

    RăspundețiȘtergere
  4. :) găselniţa mesmeioasă poate fi legislaţia din Sauritania, unde se vorbeşte despre drepturile de portautor.
    la fel de simpatic ne e însă şi urmuzufructul.

    RăspundețiȘtergere