Acum înţeleg diferenţa ademenitoare dintre visul culcat şi cel ce stă-n picioare. Ultimul e, acum ştiu, un revis, de care spui că se-nfăşoară ca plânsul. Primul e, desigur, dezlânat ca râsul. De n-aş fi ştiut acest joc, nu m-aş fi ales cu licoarea unui inoroc. Oare o extista şi replâns şi rerâs? Sau acelaşi râsu-plânsu n-ar putea fi refolosit...
Doar adunând cu un fir de iarba mâtei fiecare chicot în parte, fiecare oftat, fiecare lacrimă şi împletindu-le în coama licornei ca să le reclădească ea, visându-le
Atunci şi revisele au caracter: unele se dedau la cel mâţălos, ca un ţuţăr amoros, altele la cel mâţovenesc. Şi toate astea cu fir de iarbă se-mpleticesc. Îmi place licorna visăreaţă. Oare e din aceea care trăieşte-n Ziua fără dimineaţă?
În noaptea fără dimineaţă franjurată doar de ceaţă în ritm de frunză şoptită sub o lună uluită trece licorna visătoare cu coama albă, o boare spre izvorul dintre stânci cu ape negre, adânci. Calcă moale peste flori (petalele îi dau fiori) însoţită de o buhă cam holbată şi nătângă. Calcă uşurel în luncă cu polen până la crupă scuturând coama alene lacrimi cad şi ofuri grele chicotiri se-aud plăpânde şi cu gene lungi şi ude licorna visează zorii şi zborul privighetorii.
:)E un zbor cum nu se poate! ape negre ca de lapte, la trăsură înhămate, zorii îi împing din spate. pentru vârtejul de noapte, caravana dimineţii neluminate coboară cu eşarfe colorate. Înfăşurat în mersul care s-a dus, visul se va năpusti de sus, cu alfametrul instinctelor nenăscute ne va măsura tot ce vreodată i-am spus. Licorna îşi va pleca urechea spre norul de praf ceresc. Aici sunt cuvintele care întineresc; la sfârşit ne vor da în scris că tot ce retrăim e un revis.
În realitate, visăm cu mâinile atingerile zilei de ieri
RăspundețiȘtergereExact! În ziua ieratică sunt, de fapt, mâinile noastretrebuincioase. poate divagati ştie vreo licoare pentru revisarea noastră...
RăspundețiȘtergereLicoare este ceva ce licorna are. Un leac de depănarea de-a-ndoaselea a visului, spre revisare
RăspundețiȘtergereCe bine că El divagati e şi depanator, şi depănător de vise. Am chiar acum un revis ce are forma cornului unicornului. Asta numai datorită licornii.
RăspundețiȘtergereAsta, sau datorită cornului care se răsuceşte într-o înterminabilă spirală ascendentă pe care revisul se înfăşoară strâns, strâns, ca un plâns.
RăspundețiȘtergereAcum înţeleg diferenţa ademenitoare dintre visul culcat şi cel ce stă-n picioare. Ultimul e, acum ştiu, un revis, de care spui că se-nfăşoară ca plânsul. Primul e, desigur, dezlânat ca râsul. De n-aş fi ştiut acest joc, nu m-aş fi ales cu licoarea unui inoroc. Oare o extista şi replâns şi rerâs? Sau acelaşi râsu-plânsu n-ar putea fi refolosit...
RăspundețiȘtergereDoar adunând cu un fir de iarba mâtei fiecare chicot în parte, fiecare oftat, fiecare lacrimă şi împletindu-le în coama licornei ca să le reclădească ea, visându-le
RăspundețiȘtergereAtunci şi revisele au caracter: unele se dedau la cel mâţălos, ca un ţuţăr amoros, altele la cel mâţovenesc. Şi toate astea cu fir de iarbă se-mpleticesc. Îmi place licorna visăreaţă. Oare e din aceea care trăieşte-n Ziua fără dimineaţă?
RăspundețiȘtergereÎn noaptea fără dimineaţă
RăspundețiȘtergerefranjurată doar de ceaţă
în ritm de frunză şoptită
sub o lună uluită
trece licorna visătoare
cu coama albă, o boare
spre izvorul dintre stânci
cu ape negre, adânci.
Calcă moale peste flori
(petalele îi dau fiori)
însoţită de o buhă
cam holbată şi nătângă.
Calcă uşurel în luncă
cu polen până la crupă
scuturând coama alene
lacrimi cad şi ofuri grele
chicotiri se-aud plăpânde
şi cu gene lungi şi ude
licorna visează zorii
şi zborul privighetorii.
:)E un zbor cum nu se poate! ape negre ca de lapte, la trăsură înhămate,
RăspundețiȘtergerezorii îi împing din spate. pentru vârtejul de noapte, caravana dimineţii neluminate
coboară cu eşarfe colorate.
Înfăşurat în mersul care s-a dus, visul se va năpusti de sus, cu alfametrul instinctelor nenăscute ne va măsura tot ce vreodată i-am spus. Licorna îşi va pleca urechea spre norul de praf ceresc. Aici sunt cuvintele care întineresc; la sfârşit ne vor da în scris că tot ce retrăim e un revis.