joi, 12 august 2010

14 comentarii:

  1. ....peste furnici şi ele cresc şi dospesc, dodoloaţe cu antenele puse pe moaţe, până la genunchiul Ciudatului de Semilună, un insectivor de operă amator. Cu mişcări titireze se înfăşoară în fire de soare, lucru care doare pîn' la nemişcare. Şi în crugul nopţii, la chemarea sorţii, pleznesc fierbinţi de la coadă la dinţi. Din pielea lepădată, solzoasă toată....

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine te-ai gândit la cursul acesta înrâurat de cât e de îngândurat. Să facem, aşadar, o armură de solzi, cât o cutie de chibrituri cu licurici incendiatori.
    Armura să fie ca o haină dată cu apă de colonie de furnici,
    să ţină de cald, dar şi de frici.
    Să ne punem la treabă, cu regina lor şi cu nebunul,
    să pregătim dejunul.
    Dintr-un cristalin de crin imperial,
    furnicile-or să facă Focul glacial.
    Mâncărurile pentru ospăţ vor fierbe aici,
    în oala cu pereţi de licurici.
    Vom avea plăcintă de lună răscoaptă, nori prăjiţi într-o tavă de vată, stele-prăjiturele cu smântână din calea lactată, iar din amintiri bronzate şi pe burtă şi pe spate vom face ciocolată.

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi un tort de nuntă ascuţit ca un pinten ruginit, din zahăr de candelă topit, cu brizbrizuri de conuri de pin, pentru gustul deplin şi în vârf din ciocolată de brumă o mireasă de spumă şi un mire buimac din seminţe de mac. La nuntă-or cânta Filarmonica Oac, îmbrăcaţi în frac şi Gurista Cri, mirosind a brie. Şampania bleo, o culoare mişto,cum a zis un naş, fruntaş, purtător de baston (deh, era un domn!)ce se prezenta, hodoronc-tronc Herr Mit Stock, curgea din cişmea.

    RăspundețiȘtergere
  4. :) Lui Herr Mit Stock i-am cedat odată un loc. Era chiar lângă cişmea.
    Domn, nedomn,
    dacă nu bea nu avea somn.
    Eu mai aduc şi niscaiva ciocuri de pelican-can, să deschidem cu ele câte un borcan
    cu dulceaţă din peşti de apă dulce.
    Şi plăcinte cu iluizii care deziluzionează pentru umbrele alimentelor care de limbă ni se-agaţă.
    Nu uit nici de butelca având gâtul lebădin
    să plecăm vinovaţi de la vintul cu vinişoarele umflate vinos
    când alţii vin.
    AOle!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ne-am îmbătat de al mirelui trac şi la culcare am plecat. Era o noapte nocturnă, cu lună, uşor diurnă, nu ceva de speriat dar uşor de demonstrat dacă aveai la îndemână o nebună. Nebuna era bună rău, zău, era plină, dar în surdină, de nuri, poţi să juri! Dar ce ştim noi, nişte bizari, vorbim, aşa, ca-ntre golani suspinând accidental după sânul ei mortal. Buteca cu botul gros, umflată iniţial vârtos cu coniace calibrate, alcoolice şi dotate, s-a golit şi-n van o-ntorni şi o baţi şi o răstorni şi în fundul ei te zgâi, lălâi. Nudă e şi nu ne place, mofturoase dobitoace :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu! Nu te întrista. Mai am o sarsana. Una căptuşită, pe care-am luat-o pe o ploaie cumplită spre tărâmul celor care nu se-ascund şi au damigenele-diogenele pline chiar şi pe fund. De-acolo ţi-am adus o viţă de vie de la nişte struguri cu guri, strigând singuri când s-a golit butelca şi rugându-l pe Strugmar (cel ce a meşterit Strugurele Amar) s-o umple la loc. Aşa că hai noroc!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Gogâlţ, gogâlţ, strugurele cel desculţ să-l storcim, să-l pritocim, în hrubele cu boltă senină să-l potrivim făr' lumină, să-l descântăm, hâc, ca pe un prunc năuc, să ne legănăm, hopa, se leagănă grota, se leagănă lumea, se duce de-a dura ţărână de sub craci, parc-ar avea draci, şi se face noapte, vanele-s deşarte, vinul e prea bun, mă-nclin când o spun, acum.....
    Mi-e un somn nebun :)

    RăspundețiȘtergere
  8. :) Ăsta-i somnul cu piele de licurici. Înseamnă c-ai inspirat praful de lună coaptă! Acum vei dormi o noapte-ntreagă. Iar noaptea e cât o rochie de zi. De n-ar fi strâmtă, ce bine-ar fi!

    RăspundețiȘtergere
  9. Şi se-nchide cercul, perfectul, în licuritice sclipiri şi anecdotice glăsuiri. Îmi dau jos rochia de zi, cea de noapte are trenă, să ştii!!

    RăspundețiȘtergere
  10. Trena are un şuierat abracadabrant. În plus, pe la mijlocul nopţii are şi un vagon-restaurant, cu un bucătar-şef-licurici-briliant. S-aşteptăm, deci, să ne ospăteze. Luna deja s-a răscopt şi-ncepe, în cerul gurii, să ne arginteze.

    RăspundețiȘtergere
  11. se închide cercul, se deschide pătratul :D cred că pe trenă în sus, când de-a lungul, când de-a crăpatul - zise-un spectator în cor.

    RăspundețiȘtergere
  12. :)
    De-a crăpatul de ziuă, când am văzut prezicerea orafică.
    Un spectator se-aude-n cor, fiindcă e totul ridicat la pătrat deschis?:)

    RăspundețiȘtergere
  13. dap, e un spectator obtuz, cu urechi formând unghiuri nule şi neavenite. dar şi pătratul deschis e tot vicios. :)

    RăspundețiȘtergere
  14. :)
    E vicios cum nu se poate! Unui astfel de pătrat n-am reuşit să-i calculez suprafaţa decât în metri rotunzi.

    RăspundețiȘtergere