Saurita, Marea Vrăjhitoare

Am auzit o voce răguşită venind din pământ. Am început săpăturile şi am desoperit o uşă de mărimea unui pui de urs; în spatele ei se aflau nişte cuvinte într-o limbă necunoscută, o limbă interioară şi vrăjitorească. Vasi navolna, Vasi navolna striga o bătrână dincolo de încăperea lumii în care mă aflam. 

Am coborât şi am ajuns într-o grădină fermecată,  unde m-a întâmpinat Saurita, bunica lui Sauribalic.

 Ne-am îmbrăţişat,

dar imediat ne-am întristat, fiindcă mi-a spus vestea îngrozitoare despre prietenii mei din cealaltă jumătate a stărilor jucăuşe, care-şi pierduseră capacitatea ghiduşăreasă şi rămăseseră fără pic de viaţă vrăjitorească.

 

Noroc cu marioneta-papagal care n-avea nevoie de viaţă pentru a rosti încontinuu o vrajă cu ajutorul căreia puteai învia orice lucru de dincolo de inimă. Aşa i-am adus înapoi pe prietenii mei.

 

Iat-o pe sora mea, Saura, locuitoare a învelişurilor de dedesubt şi stăpâna pălăriereselor.

Clavonis, bucuros de revedere, ne-a povestit despre cum juca şah Marele Şah cu calul său şi multe alte păţanii închipuite, dar nicidecum ireale.

Pompierul şi-a amintit cu mândrie cum a stins el focul din inima unui scafandru.

Pinochio ne-a dezvăluit că prima dată l-a chemat Bradochio, fiindcă Gepetto i-a construit ochii din lemn de brad, dar apoi, după ce şi-a dat seama că pinul avea o textură mai lejeră, prin care putea pătrunde mai uşor privirea, i-a pus numele Pin Ochio.

 

Leoaica ne-a întristat puţin, spunându-ne că are o cădere de fier şi că din această cauză s-ar putea să i se retragă titlul de mamifer.  

Vulpea devenise înţeleaptă şi smerită şi tocmai se pregătea să plece la noua ei slujbă, anume pedagogă la un orfelinat de pui de găină. 

 Apoi Saurita s-a reîntâlnit cu soţul ei, vestitul Sfredelix, tâmplarul tâmplelor filozofilor.

 Iar pe mine m-a transformat într-o prinţesă transformată la rândul ei într-o broscuţă care-a fost şi ea transformată-ntr-un broscoi.

A doua zi, reveniţi la înfăţişările noastre reale, am început şedinţa de tarot.

M-a pus să trag o carte.

 

Era tocmai cartea aducătoare de ghinion,

lucru care m-a supărat foarte tare,

dar Saurita mi-a reamintit că ne aflăm în Sauribalia, unde toate sunt cu susu-n jos, aşa încât e un mare noroc să-mi aleg cartea ghinionistă. M-am mai înzdrăvenit în veselia spiritului şi am fost iniţiată în tainele zborului. Am început cu o inkantaţie

şi cartea destinului real a început să plutească 

şi să se înalţe, lăsându-ne numai şi numai în grija lucrurilor noastre stranii şi ghiduşare din interior.