Ghidul ghiduşiilor

la secţia de bufoterapie, unde-mi făceam stagiul împletind sprâncene de bufon cu mustăţi de şoricel pudrate cu zahăr, 
o aşteptam pe broasca Bufo pentru a ne ajuta să extragem dintele-împotrivă care crescuse între noi 
precum iarba-câinelui într-o casă de pisoi. în afară de mine, toţi ştiau că trebuie să bată în uşă pe interior ca ea să-şi trimită în recunoaştere ochiul pe vizor. iar eu, cum tocmai fusesem plecat într-o omisiune diplomatică în vederea privirii făţişe dintre întunericlu albăstrit 
şi lumina cu smalţul sărit, am ajuns exact când ei ciocăneau;  mi-au deschis şi mi s-au închinat, pe scara şoRihter m-au urcat, unde, într-adevăr, m-am cutremurat, nu mai încăpea îndoială, pentru ei eram broasca ce-i împrumutase chipul unuia dintre noi. ce-aş mai fi vrut să plec înapoi, dar îmi şi băgaseră-n gură un căluşar, să pot spune astfel descântecul dănţuitor şi ghiduşar. fiind nevoit să fac tot posibilul pentru a-i salva (altfel ştiam ce mă aştepta: pedeapsa gâdilatului cu o pană de kitară şi înlocuirea corzilor vocale cu spice de secară), am deschis trusa de stomatolog, am luat din ea un cleşte de rac, o freză de judecător medieval, un halat cu guler din spumă de val, un ivan turbină pentru detartraj şi o ciocolată albă pentru mulaj. la gât mi-am pus un Fuloar şi i-am aşezat pe rând pe scaunul construit din jumătate de balansoar. pentru extracţie am folosit un praf de rarefacţie, astfel ar fi trebuit să rămână doar câţiva dinţi de lapte inofensivi, răul fiind eliminat. eram ca şi salvat când ultimul pacient mi-a cerut să-i fac anestezie. nu ştiam decât practica intraveninoasă, nepotrivită în situaţia asta dureroasă, aşa că am ales anestezia spinală cu spini de la o rosa witchurana, înghiţiţi în frunze de andivă; numai că împricinatul tratat a dovedit a fi posesorul dintelui-împotrivă şi, cu o viteză somnolentă şi corbitală, mi l-a înfipt în jugulară. toată lumea îmi mulţumea, dar acum eram eu împotriva mea. cu o mână îmi preparam un amestec vindecător din dinţură, cu cealaltă încercam să-mi scot laptele din dantură. disperat am bătut în uşă, a apărut Bufo cu trusa de ultim-ajutor, mi-a explicat că mă va salva imediat, întăridu-şi afirmaţia cu un negatoscop. apoi m-a pus să-mi iau inima-n dinţi, să vadă care e acela mai rezistent; l-a descoperit imediat, de jumătatea mea rea cu o adormitură m-a separat, mi-a mai cântărit o dată ambele părţi cu o terezie şi m-a sfătuit să nu ajung prea curând la trezie.