duminică, 15 mai 2011


dinspre soarele cu raze de miere
cobora prietenul meu, jumătate larvă, jumătate lavă
era obosit, voia să doarmă pe patul de puşcă
trebuia să am grijă fiindcă, dacă avea vreun coşmar
apăsa trăgaciul îndreptat spre fereastra
dincolo de care era numai apă de mare
i-am vegheat somnul cu un binoclu folosit la analizarea
celei mai îndepărtate furnici nou-născute
şi, când a-nceput să respire greu
l-am rostogolit ca pe o clătită din praf de pulbere în loc de făină
el a crezut că vreau să-i fur un vis despre cum a găsit
calea ferată cea dreaptă şi m-a ochit în plămânul de ciocolată
câteva săptămâni nu m-am putut ridica, venise multă lume
să mă împacheteze în staniol
întâmplarea asta a ajuns la uriaşul cu auzul precum vocea
unui japonez răguşit, care mi-a adus o folie de rostogolit jucăriile 
                                                al căror nas e o bezea îngheţată
m-a luat apoi sub braţ şi m-a lăsat la uşa cofetarului ce avea sare sub limbă, acesta m-a vindecat, refăcându-mă după o reţetă
scrisă pe pătrăţele de matematică din
c
i
o
c
o
l
a
t
ă

a
l
b
ă


2 comentarii:

  1. nu m-am priceput niciodata la matematica, dar e pe gustul meu reteta...

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    ce-i drept, nici noi nu ne prea descurcam; asta până am transpus toate calculele pe pânze, fiindcă tablele înmulţirii, împărţirii etc erau foarte, foarte grele:(

    RăspundețiȘtergere