marți, 22 februarie 2011

asta aşa, fiindcă sauribalicii au avut şi zile antighiduşăreşti :)



ea are pielea omului de zăpadă şi urechi de vrăjitoare
un cuţit de spintecător stângaci
limbă albăstrie de chow chow
abdomenul solzos şi liniile de pe frunte închise-n cerc

el e ariciul-pernă
ghicitorul în strănut
marsupiul pe care-l port pe cap când plouă
ciocul struţului în nisipul fierbinte
ochiul meu de sticlă agăţat de cercelul din palmă
chirurgul cu mănuşi de chitarist
desfăcătorul de noduri în gât
piciorul în ghips al cangurului
piaptănul firelor albe de praf
plămânul fumătorului pasiv
pivniţa unde mă ascund de somn

19 comentarii:

  1. sunt curioasă cât de greu e de învăţat limba chow-chow-ului de metilen şi dacă după ce o înveţi şi nu-ţi convine, mai poţi s-o uiţi. şi dacă minerva ei ţine şi gândurile într-un loc fix sau doar ce-i e scris.

    şi dacă struţul bea cafea la nisip. şi dacă atunci când porţi pe cap marsupiul, îl porţi cu tot cu cangur.

    RăspundețiȘtergere
  2. da… e complicat cu limba asta; dar, în cazul în care e prea încurcată, e posibil să scapi de ea: dacă chow-chowul are minervul puternic în dinţii de lapte cu cacao, o poate muşca până capătă o culoare vânătă.
    struţul de care vorbeşti e cel bronzat african, în ciocul căruia se pune de fapt cafeaua la încălzit. al meu e struthio camelcus, ademenit, ce-i drept, din grădina iglumeţilor.
    despre canGuru, săracul, cum ai văzut, din cauza piciorului ghipsuit, trebuie cam tot timpul purtat aşa, pe capul meu… :(

    RăspundețiȘtergere
  3. struthio camelcus era exemplarul nostru cel mai rapid aşa că ne bucurăm că-l păstrezi pentru că abia puteam să-l înhămăm la sanie şi oricum ne făcea să pierdem concursurile de încetiniş.

    RăspundețiȘtergere
  4. şi noi avem numai probleme din cauza lui. tocmai m-am întors de la centrul medical Pescarus, unde i-au pus ciocul în ghips, fiindcă şi-a îngroapat capul în culoarul unde are loc campionatul de atletism la cârtiţe :(

    RăspundețiȘtergere
  5. :))) cangur în ghips, struţocămelc ghips, cârtiţe - evident - în ghips. de unde vine blestemul ăsta de ipsos?

    RăspundețiȘtergere
  6. :)
    a, nu e grav precum pare. la noi ipsosul e un sos preparat acum, la carnavalul din Sauritania. şi voi sunteţi invitaţi, fireşte, deoarece vor fi o mulţime de concursuri gastronomice pentru iglumelcii din clasa Gastropoda

    RăspundețiȘtergere
  7. :) noi avem un singur iglumelc şi nici acela nu e foarte viu, dar o să-l aducem la carnaval, poate sosul de ip o să-l resusciteze. (altfel încă de la primul post sauribalic ne învârtim pe lângă o nouă invitaţie la masă).

    RăspundețiȘtergere
  8. din păcate, o perioadă urmează alt post sauribalic, dar apoi va veni dezlegarea la ospăţ!!
    (drept invitaţie, o să-ţi trimit un (nă)răvaş într-o migdală la uşa igluului)

    RăspundețiȘtergere
  9. bine, ne vom înarma cu glucoză până atunci.

    post uşor! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. sunt atatea animalute pre aici incat ar trebui sa le ultraghidusim cu zahar candel si clatite cu ciocolata!
    :)
    (vaz ca diablogul a mers ca uns intre saur si ora)

    RăspundețiȘtergere
  11. :)

    mesmeea cuttita a venit la fix, fiindcă, la ideea orei25, tocmai am scris o reţetă delicioasă din iglucoză, căreia i se mănâncă literele înainte de a găti ceva, iar candelul şi clătitele se potrivesc de minune!

    RăspundețiȘtergere
  12. eu credeam că dresajul de animăluţe e dres cu busuioc.
    :D opriiiiţi-vă! deja visez coloana de clătite zburătoare pe care le voi înhăţa dintr-un singur salt spiralat imediat ce-mi voi pune ghiduguşa de pelican.

    RăspundețiȘtergere
  13. :) da, da, chiar e foarte bine ca reţeta să fie condimentată cu bursuioc şi, după sezon, cu iernibahar.
    clătitele sunt spălate şi limpezite într-un ipsos dulce-acrişor, pre-sărate cu scorţişoară şi bătute la margini într-un cuişor :)

    RăspundețiȘtergere
  14. iar în timpul sezonului, cu iernipaharul de bursuioacă.

    :) clătitele răstignite merg foarte bine cu dulceaţa din spini de trandafiri.

    RăspundețiȘtergere
  15. prin urmare o sa ne indeletnicim si cu ghidusheala (antighidusita) a mirodeniilor?!

    RăspundețiȘtergere
  16. ora25@
    cred că Ralph Kronig a fost primul care-a făcut o astfel de dulceaţă. o să pregătesc numaidecât şi un desert din zmeura culeasă de zmeu


    @mesmeea cuttita
    e binevenită definiţia, deoarece acum pot face oficial o invitaţie la ospăţul din Sauritania, nu atât neobişnuit, cât aşteptat prea mult din cauza bucătarilor lenţi, răs-tihniţi.

    RăspundețiȘtergere
  17. :))) the spin jam master. printre mirodenii sigur se află şi frunzele de ba'laur.

    RăspundețiȘtergere
  18. !!ai nimerit. gemul session e preferatul nostru :)

    RăspundețiȘtergere
  19. ne venise aşam o idee, să vă luăm o piatră de pe genunchi şi s-o punem în cireşul de pe tartă, gândindu-ne că o să fie de mare folos pe lângă casa omului. ştiam că vom fi printre suspecţi, pentru că nimeni nu ne-a crezut că ne pricepem şi la gramatică şi la şansonete de vesélă triztă şi la împărţire. şi nici nu ne pricepem. aşa că ne-aţi necăjit pe bună dreptate.

    RăspundețiȘtergere