Ghidul ghiduşiilor

m-am rostogolit de mai multe ori, dar degeaba, fiindcă doar am ameţit. şi dacă tot eram în starea asta, am luat grosimea unui mesteacăn şi-am turnat în ea broboanele de la colţurile cerului. acesta din urmă nu era sus de tot, ci de-abia pe la jumătate. cum nu ştiam ce urmează să se-ntîmple, să urce sau să coboare, mi-am încremenit genunchii la gură, mi-am înfăşurat pleoapele târcolind peria care odată cosmetiza sângele piticesc, iar acum, privirea circară. am tras cu ochiul stâng la celălalt picior şi-am observat că-n loc de tălpi aveam tot palme. ce greu a fost să stau cuminte de la un vârf al mâinilor întinse la celălalt, deoarece, dacă făceam vreun gest necuvenit, mă şi luam la palme. iar de cele mai multe ori se întîmpla această bruscheţe exact când îmi ţineam respiraţia să nu las în afară vreun vis care se pescuia singur. bineînţeles că scăpam aerul printre dinţi, dar mai cu seamă prin pori, de mă trezeam câteodată chiar la funeraliile glondirice ale neînţelesatului lăptător vismac de somn (?!)

vă daţi seama că nu desluşeam nimic, iar când începeam să plâng, veneau de nicăieri nişte visaltimbanci şi mă legau în poziţia ştrudel. de se prelungea ritualul, aveam parte de întâmplări devoristice: murind de foame, m-am privit accidental într-o oglindă şi, spre ruşinea mea, am tânjit la propriile sprâncene, care mi se păreau deosebit de apetisante - mai mult ca un desert când era iarnă.

apoi mi-am vorbit ca unui necunoscut pe care uitasem că-l cunoscusem cândva şi am pus în calea mea un plan; am rugat o plantă căţărătoare să-l redacteze pe frontospiciul frunţii zidite a maestrului încruntător şi l-am publicat la gazela de sport, cu litere de-un şchiop pentru neclarvăzători. am avut un success grozav. toată lumea mă cunoştea în urma publicării, toţi voiau să ia un pic din mine; dificil a fost când mi s-a solicitat urechea internă şi s-a licitat cel de-al patrulea ochi. au fost prea tentante propunerile de-a mă deminelipsi, aşa că n-am rămas în final decât degetul arătător arătând înspre el. noroc că a venit cineva să-mi repare maşina de spălat vise şi m-am trezit pe balcon, cu picioarele atârnate, iar de la piept în sus eram într-o cutie imensă cu prăjituri şi sprâncene pudrate cu zahăr.