marți, 19 octombrie 2010



îi tot spuneam să coboare
eu îl vedeam într-un copac cu mansardă
el ştia că vârful omului e vârful omul
aşa că n-avea cum să stea decât pe-o stâncă
cu toate că intuiam şi partea asta, nu voiam să-mi dau crezare
şi-i strigam să scuture câteva fructe cu miez de noapte
mi-a aruncat un colţ de floare în semn de cunoaştere a intuiţiei mele
atunci am scos rădăcinile şi le-am mâncat
eram tot în locul acela inexistent, dar parcă nu-mi mai simţeam degetele
el râdea într-una cu păr încurcat, căreia-i ştia numele pe de rost
deşi îl pronunţa întotdeauna greşit. simţeam starea de abandon
şi-mi crescuseră nişte corniţe în genunchi
când, de oboseală, abia mă târam, lăsam în pământ nenumărate gropi
iar el venea în urma mea şi planta pietre
în tălpi aveam şenţuleţe prin care trecea un râu. ne-am aruncat amândoi în el numai unul dintre noi ştia să înoate
celălalt s-a înecat până s-a întâlnit pe fundul apei
cu eu-l lui care eram eu
a trecut atât de puţin timp
încât mi-e greu să recunosc cine e înecatul
nici despre împărţirea închipuirilor nu pot vorbi deocamdată
cert e că lucrurile aparente
nu sunt ce par a fi.

8 comentarii:

  1. dar când se îneca pe fundul râului din talpă recunoşti că te gâdila? ce iresponsabil, să arunce cu colţul ocrotit!

    RăspundețiȘtergere
  2. :) chiar am izbucnit într-un hohot de râsu-tigru. de fapt, am rămas cu o râseală cromică, iar profesorul meu ghiduşar, care avea obiceiul să stea la masa gri când făcea gri-masa de bucurie, mi-a spus că mă voi putea vindeca numai după ce va seca râul tălpalnic. nu am voie deocamdată să fac destăinuiri, că aş spune despre ocrotitorul care dă din colţ în colţ.

    RăspundețiȘtergere
  3. a... bine zici că nu există, dar asta doar pe tărâmul vertical al lui colţ alb, unde urci cu un molift până la parterul dentistului care face albiri cu zăpadă. ei, ce amintiri care par adevărate. pare-mi-se că şi tu ai trecut pe acolo, de vreme ce ştii despre numărătoarea imposibilă.

    RăspundețiȘtergere
  4. mie-mi plac cornitele din genunchi, parca-s melcisori dupa ploaie sau ratuste :)

    RăspundețiȘtergere
  5. da :) de fapt, corniţele chiar erau împrumutate de la vânzătorul de cochilii nerăsucite când melcul e plecat de-acasă.

    RăspundețiȘtergere
  6. exact aşam, am ajuns cu colţ alb tocmai la astromatologul de la cercul molar. nu vreau să mai zic ce-am păţit acolo amândoi, că nu reuşeam deloc să-l zvârlu peste acoperiş ca să capăt un unghi mai bun.

    RăspundețiȘtergere
  7. :) am păţit şi eu ceva asemănător, dar am apelat la un doctor foarte bun ortotont. are şi-o diplomă-n oftatolmologie. mie mi-a reparat odată un orgoliu ştirbit :)

    RăspundețiȘtergere