chiar dacă uneori mă caut
scutur cearşaful
lustruiesc luna ca o veioză pentru camerele inimii
pun ciocolata de ambră
la fereastră poate vor veni porumbeii cu veşti despre ceva ce n-o să se-ntâmple
crestez lemnul de aloe până-mi descopăr în el cicatricile
întorc ceasul spre nord desalinizez orele
decojesc oul de balenă în care tocmai se naşte pescarul fără mâini
după câteva minute mă trezesc cu părul ud
în urmă a rămas spălătoria subacvatică
dinspre somn
se aude o uşă trântită
dimpotriva, eu cred ca sauribalic mai este inca acolo!
RăspundețiȘtergereiar spalatoria subacvatica n-ar strica sa fie amplificata...
ay, mesmeea cuttita are capacitatea de-a vedea Grădina Eram în care eram când nu eram :) ştiam eu că lunaplină-veioză mă va da de gol.
RăspundețiȘtergerelumea subacvatică. da, e de ascultat sugestia. numai să ies niţeluş din dedesubtul sub-avatic, unde peştele verzui strigă, pe ţigăneşte, ca din gură de lup. şi mă mai întreabă şi de-al şaptele nume al meu, neştiind că, dacă aş avea vreunul, nici nu m-aş mai putea recunoaşte.
deşi pare ciudat, vă asigur că eu nu mă îndoiesc de spusele mele, având în vedere faptul că adevărul e la mijloc, iar eu peste talie port o curea dintr-un solz henitsyn.
:)))))
RăspundețiȘtergerefoarte simpatică funda din profil
RăspundețiȘtergereTrebuie să rămâi! Libelule cu aripi din puf mov de alune vin să fâlfâie, în timp ce bâlbâie scuze măiestre, să zvânte sudoarea, să sudeze zvântarea părului ud, întâiul născut. Şi nu dispera, uşa e deschisă, somnul este treaz, doar el ne-a rămas.
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereora25@
funda e aleasă chiar de maestrul înălbirii zăpezii, în urma unui laborios proces profilaptic. unde se văd punctele negre a călcat o furnică având piciorul în ghips de smoală.
@cătălina
am o problemă cu somnul trezit. l-am pus în fiole după ce-a mustit şi-mi fac, la amiaza nepunctuală, câte-o injecţie intravenosoasă. partea bună e că el stă-n picioare şi mă veghează, partea proastă, că eu dorm în cap. nu m-ar deranja atât de tare dacă podeaua ar fi unde trebuie, şi nu-n locul tavanului.
solzul e magic, asa reiese! vreau si yo asa ceva.
RăspundețiȘtergerea... dacă a fost descoperită magia, cu mare plăcere îl dau pe-al meu.
RăspundețiȘtergereîn cazul în care există superstiţia că solzul nu merge de multe ori la curea, public aici reţeta completă a fabricării lui arlechimice:
se dă puţin praf de icre (cui vrei, nu contează). de-abia apoi se iau viţelul şi stejarul şi se prepară-n primul cerc. noaptea, după ce pământul plin străluceşte pe cerul lunii, se ţine de coadă peştele semisoare până va spune pe care parte are solzul aurit. se dă şi acesta cu împrumut unei terţe persoane de încredere, aleasă dintr-un grup de patru. ulterior, în timpul somnului fără somn, se pleacă de-a somnambuşilea şi se recuperează obiectul magic. terţa persona îl va înapoia cât ai zice peşte, însă nu trebuie să zici nimic în acele momente. acasă, cu ajutorul unui glob anamnezic amnezic, vei uita toate acestea şi se va produce magia. e destul de simplă varianta asta în imposibilitatea ei. a... se mai poate înlocui cu o singură bătaie din palme.
hmmm, saribalic este de-al casei...
RăspundețiȘtergereplus U (mancat de mine cu solz cu tot)
RăspundețiȘtergere:) saribalic e chiar numele meu de alint.
RăspundețiȘtergeresolzul e mâncat cu fulgi de zăpadă cu tot!