miercuri, 8 septembrie 2010



port asupră-mi numai ghinioane norocoase. spre pildă ieri, când se înnopta a doua oară, o pasăre adormită în timpul zborului s-a prăbuşit peste mine şi m-am ales cu un cucui în talpa stângă. cealaltă mi-e acum transparentă, fiindcă pasărea era de aer, iar când calc pe cioburi parcă aş atinge norii.
apoi mi-am pierdut în tramvai muzicuţa din fagure. o doamnă a găsit-o şi a vrut să mă sune (de la un telefon cu fir de aur), însă din pricină că avea două mâini drepte, nu a putut nicicum să şi formeze, să şi ţină receptorul (treaba ar fi fost uşor rezolvată dacă femeia nu era oarbă. astfel, trebuia să audă în receptor numărul pe care-l tasta). şi-atunci a început să strige foarte tare. pe măsură ce-mi acopeream urechile, mai rău îmi făcea zgomotul. mi-am dat seama că ea (adică femeia atât de înaltă, încât nu i se vedeau ghenunchii) locuia în mine. am lăsat-o acolo, nu m-am grăbit să-mi recuperez muzicuţa. mai ales că nu mai simt nevoia de ceva dulce, iar când vreau să ajung la întrerupătorul din spatele lunii, doar deschid gura pentru ca o mână aproape nesfârşită să iasă. iar când mă apasă cineva pe piept, pot scoate sunete poleite şi, ce-i mai frumos, mute.
azi-dimineaţă, m-am trezit chiar înaintea mea. nu e o exagerare, ci un  adevăr nelucid. voiam să mă ridic să-mi fierb o cafea, dar am observat că somnul încă dormea. l-am scuturat, l-am tras de codiţe şi de cercei, de limbă mai încercasem şi altădată şi aproape m-a înghiţit, aşa că n-am mai îndrăznit. ghinion mare - mi-am spus -, dar cum orice naş îşi are finul, aşa şi eu am avut ideea mea afină, şi anume de-a vedea ce visează somnul când doarme, pentru a şti (e o expresie inventată stând pe loc) al câtelea dinte sunt în gura leului. aşa am intrat eu într-o încăpere unde somnul se afla cu mine(!) la o cină subacvatică şi povesteam amândoi despre cum să arate dublurile noastre onirice. astfel am reuşit să aflu secretul meu şi să previn pericolul de a-mi face farse de acum înainte. apoi am aşteptat cuminte până ce somnul s-a trezit şi, cum altfel, m-am prefăcut că nici nu l-am auzit; şi m-am ridicat după el, să nu mă suspecteze în vreun chip sau fel.





9 comentarii:

  1. imi plac cucuiul, cele 2 maini drepte, muzicuta si somnul somnului!

    RăspundețiȘtergere
  2. din lucrurile spuse de mesmeea am şi făcut un marionet-portret al somnului narcoleptic :) va trebui să aflu ce cântec somnilocviază acest somn în timp ce visează.

    RăspundețiȘtergere
  3. iuhuuu! ce har'apapură! mai să-mi pierd amuţicuţa de lotofagur.

    RăspundețiȘtergere
  4. mesmeea@
    şi cool – cuşit :)

    ora25@
    lot of Agur :) – de unde şi pro-verbele auxiliare, cum ar fi: “amuţicuţa e poligrafia tăcerii”. asta n-am spus-o eu, deşi pot aduce lesne dovada contrară.

    RăspundețiȘtergere
  5. Lot of Agar în desert. dup-o reţetă secretă din cartea de bucate "Lotofacerea Waterplate".

    RăspundețiȘtergere
  6. :) am folosit şi eu reţeta asta, dar am adăugat câteva agar plante. am luat numele lor din deşert, unde mi s-a pus un water platfus din acela care mă făcea să sar într-un picior de bucurie.

    RăspundețiȘtergere
  7. poi dacă nici piciorul de lemn nu are ocazia de a fi platfusiform şi lacustru, noi ăştilalţi ce speranţe să mai avem?

    RăspundețiȘtergere
  8. ...cu toate că dacă ar avea platfus, n-ar mai putea s-o ia la ignifugă.

    RăspundețiȘtergere