luni, 20 septembrie 2010



în vârful degetelor îmi creşte somnul ca spinul pisicii de mare.
noaptea aprind cactuşii candelabre, iar mâinile mi le eliberez din camera legată la ochi

9 comentarii:

  1. în vârful omoplatului creşte tăcerea ca strigătul nupţial al bâtlanului, la amiază prind lumina solară şi o exilez în spatele tablourilor cu strămoşi incestuoşi, iar limba mi se lungeşte la nesfârşit, flămândă orhidee carnivoră

    RăspundețiȘtergere
  2. am recunoscut după descriere că e vorba de omoplatul vulturului cu umeri albi. însă eu am să trimit un fluture fluturatic să salveze lumina. îmi trebuie neapărat să cos, cu porfir de mătase, somnul de visele mele insomniace.

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi el să fluture din lumina salvatoare o dată, de două ori, apoi să se întoarcă în gogoaşa de mătase, să se facă ac, să se facă, numai, că doarme şi, în somnul insomniilor perfecte, să te viseze.

    RăspundețiȘtergere
  4. tot din porfir de mătase e şi cortina?

    RăspundețiȘtergere
  5. cătălina@
    dacă o să mă viseze în ăst somn, atunci, ştiu de pe-acum şi să mă-nşel e sigur, visele or să fie carapace moi de broaşte ţestoase. deşi nu mai întrevăd cine la loc o să mă descoase...


    ora25@
    exactamente. numai că roca e dezlânată, iar pentru a sta dreaptă, cortina e ţinută din spatele calculatorului de ajutorii mei, crabii roşcaţi. nu ştiu însă cât le-or mai rezista nevertebraţele.

    RăspundețiȘtergere
  6. păi exact din cauza lui s-a ajuns aici, că purta blană de oaie dezlânată...

    RăspundețiȘtergere
  7. am chemat eu şi-o lupă, dar vedeam noroca mare cât peretele camerei. ochii începuseră să mă doară şi strănutam continuu de la părul schimbat dintr-un ciudat nărav nărăvaş aflat dintr-un răvaş.

    RăspundețiȘtergere