marți, 10 august 2010

Ghiduloghikon




6 comentarii:

  1. Singurul câine din oraşul cu nelucruri neînjumătăţibile dar decimabile, avea precum Zdreanţă ochii de faianţă şi cânta pe nas, ca un popă gras:
    "Vreau să prind o mâţă
    şi s-o trag de ţâţâ"
    pentru că era clar că ţâţa de mâţâ era considerată în gradina cu curenţi orari, o delicatesă spectaculară.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    Cum nu se poate mai potrivit! O ţâţă de mâţă cu lapte poleit. Iar pe caninii de lapte canini s-a depus un material aurit. Zâmbea acum către poarta peşterii păzită de cei doi câini adevăraţi, şi ei tot de aur blestemaţi, din mitul care vine de la dacii alăptaţi. Da’ cine mai crede că Serantrop a scăpat?! De primul câine turnat în metal a fost turnat. Şi l-au prins hingherii c-o plasă de fluturi pentru stele. Din strigătul lui s-au înălţat zece castele.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu turle colorate
    smălţuite toate
    şi turele mii
    "slendere" şi vii
    cu şerpi jucăuşi
    ieşind de prin uşi
    sâsâind suav:
    Sssssserantrop a scăpat
    puiul cel e drac
    de-l prindem aici
    mii de ace mici
    cu morfeină fină
    (o semi-moarte blajină)
    i-om băga în vene
    alene.
    Ora când o bate
    noaptea jumătate
    el va fi martir
    râzând imbecil
    De l-om prinde, dar
    fi-va în zadar.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pezicerea ta de la sfârşit cuvintele-nţelepte mi le-a-njumătăţit. Mai ales că lucrurile slendere îmi cam subţiază mănuşile pe care le port când tai
    florile necultivate ce se ţin de mine scai.
    Şerpii jucăuşi fi-vor şi ghiduşi? Că dacă-i aşa, se vor ospăta – şi pe un platou va sta – biserica somnoroasă de clopoţei trasă (asta e o specialitate de noapte. Cea de zi are-n ea ghicitori şi lucruri vii).
    Am mai aflat
    şi vreau să-ţi împărtăşesc neapărat
    că Serantrop
    nu-i din acela care n-are mijloc deloc.
    El nu are doar prima jumătate,
    iar aceasta neexistentă şi cea de-a doua, neabsentă,
    sunt alăturate.

    RăspundețiȘtergere
  5. Serantrop, tot un netot! N-are decât cea jumătate ce gândeşte hâd la toate, obscenă, pusă în scenă de triangulări absconse, gândind testicular adică, fără jenă, fără frică.
    Jumătatea ce e lipsă, adicătelea o elipsă, face ea, cu cea din spate, aşa lipsă, ca o noapte, cântare mare, întru mântuire şi bunăvestire a florei scaivore, potenţial carnivore, în basilicuţa, drăguţa, clopoţită toată şi înnoptată.

    RăspundețiȘtergere
  6. Îmi place flora scaivoră. Ne va scăpa de scaii bidivii, mai mult visaţi decât vii.
    Cântarea de care vorbeşti e fredonată de călugării fredoni, cu plete înclopoţite sau cu tunsori ascetice din bretoni. Drept e că Serantrop se dedă la nemijlociri, mai ales spre faptele alzheimerite de amintiri, fiindcă nu-i place să facă - şi asta o spune, cum şi tu ai dibuit, fără moralitate – lucrurile pe jumătate.

    RăspundețiȘtergere