În grădina pustie pe jumătate, Stradi cânta la un fluier din corn de ţap ispăşitor. Vântul steril răcea ovarele lunii, iar cosaşii alegeau ierburile pentru vise. Numai că Stradi nu doarmea deloc, prin urmare niciodată nu avea pielea neagră de la funinginea visului. Doar îşi imagina cum ar arăta somnul lui şi-i desluşea imaginea în sunetele cântate.
Din prăpastie, Stradi i-a strigat vărului său:
„Te invidiez fiindcă picioarele somnului tău ajung înaintea ta”
Stradi a pus la loc cornul ţapului isteric, a suflecat picioarele cele lungi ale somnului şi a strigat:"Vere, mulge norii cei portocalii ai dorului de ducă căci aş sta şi nu ştiu unde!" Apoi a deschis lada de zestre a Aurorei şi lumina s-a crispat ca o pasăre cu aripa ruptă, zdrelind pleoapele munţilor. Se lăsa, încet, frecându-se de iarba cea vie, o disdedimineaţă dulce-acrişoară.
RăspundețiȘtergere:) Stradi puse pe limbă disdedimineaţa dulce-acrişoară şi o mestecă până făcu baloane de heliu în care era închis somnul. Apoi le înţepă, prin acupunctură, cu ace de pin, dar nu avu noroc nici de data asta. Somnul căzu atât de rău, încât se făcu pulbere, iar picioarele lui fură puse în ghips. Acum, oriunde voia, Stradi ajungea tot înaintea somnului. Asta până într-o iarnă, când a putut s-arunce sare pe disdedimineaţă, împotriva alunecării matinale către viaţa adevărată şi nesomnoroasă.
RăspundețiȘtergereUnele baloane au scăpat plutind. Sus, în colţul fără ziduri ale lumii, agăţat cu capul în jos şedea Cameleonul multicolorabil. El prindea cu limba aspră şi transparentă baloanele deţinătoare de somn, le înghiţea şi le clocea transformându-le în vise. Vise-coşmaruri de culoarea liliacilor liliachii şi vise-dorinţe de culoarea colibriilor mierii. Ele se legau de cei predispuşi la visare cu:
RăspundețiȘtergereOtgoane grele
împletite de iele
din raze de lună
şi stea nocturnă,
din fire de păr
de pe picior
de cangur chior,
din fire subţiri
din amintiri
plutitoare
din născare,
din fire creţe
de oi măreţe
şi boi moscaţi
puţin cocoşaţi,
din aţe luuuungi
din costume-n dungi
de la zebre luate
pe dezbrăcate
Numai că zebrelor dezbrăcate li se lipea noaptea de spate, aşa că o parte din somn o păstrară ele. Pentru această parte, Stradi se luptă şi traversă pe zebra liniilor verticale ale orizontului întunecat, până dădu de visul licornei cu trei cornuri pline cu vanilie pentru onirofagi. Luă un corn, se ospătă şi, deoadată, dar nu neprevăzut, capul se lăsă uşor pe umărul muntos, iar ochii i se deschiseră tocmai pe Câmpia vacilor cu lăptişor de matcă. Ehei, acesta fu Somnul desprins de Trup, urmând să-l găsească şi pe cel lipit de Corp.
RăspundețiȘtergereŞi de atunci acel tărâm s-a numit Onirofagie.
RăspundețiȘtergereAşa să fie! Deşi onirofagii sunt recunoscuţi că-şi mănâncă singuri tărâmurile onirice:)
RăspundețiȘtergere