vineri, 6 august 2010

Ghiduloghikon

























Lumea ibalică a apărut pe o pajişte invizibilă. Primul care n-a văzut-o a fost Stradi, încurajat şi împins de la spate (de către vărul său, Varius) în prăpastia viziunilor desuete. Spun unii că acolo nimic nu era gândit, ci doar ascuns de-a gata. Dinaintea zilei celei dintâi, Stradi s-a ospătat din Alcoctul Alfabetului, copac ce creştea în palmele copiilor daţi în mintea bătrânilor. Apoi a aprins veioza întunecată şi a scris:

„Lumea neîncepută s-a sfârşit”



6 comentarii:

  1. Şi odată cu ea s-a sfîrşit şi viaţa copiilor nenăscuţi, parfumul polenului care nu a murdărit niciodată o petală, s-a evaporat, iar picăturile de apă au făcut calea întorsă spre invizibilii nori ascunşi în acea vale a râderii fără buze de râs şi a cîntecelor rămase fără păsări.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    un singur cântec s-a auzit o dată, când lebăda ţesută din surzenia cuvintelor s-a scăldat în apa nebănuită. Era Cântecul inelelor încolăcite pe gâtul şarpelui de jad – şarpele Neferit şi Neascuns, cum i se mai spunea de cei care nu cunoşteau încă rostirea, dar recunoşteau întotdeauna timpul potrivit ca o pălărie pe capul înţeleptului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cînd raţa cu ciocul de diamant neurzit încă de strânsoare gigantică a faliilor în formare, a gâgâit o dată, mările au crescut ca umbra din fitilul stins al lumânării, iar cînd a gâgâit a doua oară Varius s-a trezit cu o durere de cap atât de intensă încât în legendele viitoare avea să fie cunoscută sub numele de "Dolorus captivus"

    RăspundețiȘtergere
  4. atunci Dolores captiva avea să fie sindrumul păcatului nepăcătos.
    Raţa înciocălată diamantin a învăţat şi limba varică, până i-au crescut varice de diamant pe piciorul de plecare.
    Lumea neîncepută se făcuse şi mai mare!

    RăspundețiȘtergere
  5. Apoi zmeii şi parazmeii veniţi de neunde, cu aripile ude, au cucerit zarea, cărarea spre lumea ciudată, virgină şi plată, au făcut-o o punte, aproape o luntre, căci drumul era, nu se termina,o apă albastră, mătasă, sau un pod prăbuşit în cerul ostenit.

    RăspundețiȘtergere
  6. :) iar celălalt cer, neostenitul, îşi sapă singur groapa şi lasă din el să cadă acoperişuri pentru mijirea noastră de dimineaţă. În marea Sauribaltică, din zăcămintele de vise pe care noi le-am murit, vor ieşi Floarea decapitată şi Arbustul cu busturi de femei. Noi vom sta câte trei (eu cu tine şi cu ghiduşara noastră penumbră, ca o rochiţă transparentă în oglinza opace şi sumbră) în locuri neumblate şi aştepta-vom ştiinţa ştiinţelor neştiute să ne cronologească întâmplările care niciodată nu vor fi povestite (şi nicidecum înfăptuite!).
    Deci vino la petrecerea de timp cât ni se mai trudeşte gândul; apoi vom aştepta cu rândul o misiune mai ghiduşie, fiindcă nefostul va să fie.

    RăspundețiȘtergere