sâmbătă, 24 iulie 2010

Fractura inimală e o portocală pusă la uscat.


(Pentru această fractură, propun un toast cu whisky din zahăr caramelizat şi frunze de muşcată.)

15 comentarii:

  1. bine. dar eu nu dau niciodată noroc!

    RăspundețiȘtergere
  2. aşa că am s-aleg felia de pâine prăjită din toaster. am s-o ronţăi la pupa, privind în zare cu lupa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Atunci mă alătur, mai ales că lupa face zarea să urle la luna nouă. Cît despre luna veche, o scot imediat din pivniţă şi-o feliez picătură cu picătură. O presar apoi precum loţiunea antisolară peste pâinea prăjită:)

    RăspundețiȘtergere
  4. lupa e turbată, scoate pe gură zarea spumant, luna e ca nouă, tocmai a-nghiţit cu norduri un portocalmant. mă duc să mai scormonesc prin pivniţă după niscaiva pătrare pentru păstrat balanţa termică-n pahare.

    RăspundețiȘtergere
  5. Să ai grijă în pivniţă! în partea dreaptă-şerpuitoare e un careu de pătrare solare. Cum calci pe unul, cum zarea se-nvârte ca zarul sudului, iar balanţa termică se va-nclina spre ospăţul nostru, portocălindu-l. Deci numai spre unde vezi drumul stângaci să mergi.

    RăspundețiȘtergere
  6. aşaaa, gata, merg doar pe mâna stângă, până dau de auricular după care o să cobor pe scăriţă şi am să iau ciocanul cu mine, ca să pot sparge lămpaşul de la capătul tunelului. ce e chestia aia care se mişcă între gratii?

    RăspundețiȘtergere
  7. Aia e umbra mea într-o ureche. Sub podea e o scăriţă rulantă. Apasă una dintre glandele amare şi scara va porni spre tunelul oval. La capătul lui te aşteaptă elefantul cu trompa lui Eustachio. Şopteşte-i de ospăţ şi-ţi va da cheia. Anunţă-mă dacă întâmpini vreo dificultate şi am să-ţi ofer indicii din Ghidul Ghiduşiilor.

    RăspundețiȘtergere
  8. vai, chiar era să zic că eu vreau, eu vreau să apăs pe buton, doar că nu ştiam dacă e scară, lift sau trapă. gata, am apăsat şi am lipit peste amprente o gumă de mestecat. Eustachio stă cu trompa-n şold şi-mi spune că se aştepta să mă fi deghizat. îmi dă o cheie cu două picioare, am impresia că e destul de ţopăitoare. tre' să descui cu ea nişte pantofi.

    RăspundețiȘtergere
  9. Bine c-ai amintit de pantofi! Amândoi sunt pentru piciorul de lemn al umbrei; atinge-l în talpă cu un fierăstrău cu ţepi de arici. Abia atunci cheia va adormi. Rămâne să afli ce visează în visul guraliv. Dar să nu spui în gura mare, ca nu cumva s-auzi din prima încercare!

    RăspundețiȘtergere
  10. săraca umbră, cum şi l-a pierdut? sau e un al treilea, de rezervă? n-am decât arici cu ţepii pe dinăuntru, nu ştiu dacă e bun dar am să încerc. uite, nu vrea. în loc să adoarmă, cheia a început să scoată baloane de săpun înspre care dacă suflu, încep să se transforme în globuri de sticlă înăuntrul cărora se află multe alte chei. de unde iau un arici potrivit?

    RăspundețiȘtergere
  11. Priveşte ultimul glob de sticlă. Pielea lui e de fapt un monitor concolor cu ectoplasmă. Schimbă canalul până dai de bestiar.tv. Alege de acolo un arici fabulic. Dacă atunci când te înţeapă în arătător îţi curge sânge de zmeură, e ariciul potrivit.

    RăspundețiȘtergere
  12. aşa, am găsit ariciul, mi-am supt tot siropul din păcate, era foarte bun, sunt prea anemică acum, cheia a adormit dar mi-e teamă că nu mai am putere să descui pantofii. trebuie să fac ceva dar nu mă mai pot mişca.

    RăspundețiȘtergere
  13. Aici trebuia să ajungem. Te-am capcanit puţin:)
    Lasă-te în voia somnului raţiunii până ce o să-i prinzi visul coşmăricel. Aruncă-l apoi unde cheia se descheie la nasturi. Umbra o să-şi spargă celălalt picior, de sticlă, iar la acest zgomot tu te vei trezi. Eşti bine?

    RăspundețiȘtergere
  14. ce mai călăuză căpcăună! :( nu mă mai iau după tine, mă duc singură la ospăţ, am găsit o scurtătură sub formă de castronel, e suficient să m-arunc de pe o margine ca să ajung în partea cealaltă, nu-mi mai iau nici cheia - sforăie într-un hal! - noroc că am păstrat ciocănelul, sunt sigură că o să-mi fie de folos. abia aştept să bat în toate capacele!

    RăspundețiȘtergere
  15. Dacă te încăpcăunezi să vii singură la ospăţ, e de ştiut că necălăuzitul ajunge mai repede, fiindcă are de dat mai puţine târcoliri, şi anume numai lui. Aşa că mă apuc numaidecât să aranjez toate câte altele: un borcănel cu dulceaţă de scântei cu Capac Manco, un castronel cu fructele decojite ale inimii şi multe băuturi invizibile. Când eşti aproape, să baţi cu ciocănelul în gen-unchiul umbrei, să-ţi deschid camera fără uşi a ospăţului.

    RăspundețiȘtergere