duminică, 25 iulie 2010


Faceţi loc cortegiului. Neiubirile ne părăsesc aidoma strugurilor copţi.

18 comentarii:

  1. :) După cum zici, e prezis şi desfăcut? Dacă-i aşa, ştii ceva despre vinul vărsat la ospăţul neiubirilor? Bănuiesc din neauzite c-ar fi bun împotriva dorinţelor îndeplinite de prea multe ori.

    RăspundețiȘtergere
  2. eu de zis am zis cu albastru, de făcut am făcut cu negru. te-am prins, nu ai văz vizibil! nuormal! nu ştiu nimic despre vinul vărsat pe câmpul de luptă, dacă e din pivniţă, nu-mi fac griji, doar o să lumineze mai zdravăn (şi-aşa eram cam nemulţumită de calea lactee; prefer un oenoeon dacă tot e de benchetuit).
    da' personaje adjuvante nu aveţi? că pân-acum n-am observat să mă salveze nimeni!
    nu ştiu nimic despre legendele dorinţelor răstrăsîndeplinite, cred că tu vorbeşti de care ulciorul nu merge de prea multe ori la biserică.

    RăspundețiȘtergere
  3. care pe care, am inversat două cuvinte, mi s-au împleticit cărările

    RăspundețiȘtergere
  4. :) Eu am greşit că nu ţi-am spus. În lumea ibalică putăm nişte ochelari niclalopi. Iar tu ai scris cu litere de zi.
    Avem şi personaje adjuvante: Păpuşa din cârpe cusute cu fir din capul soarelui şi rivala sa, Mintea împăiată a prostiei. Vărăticel, motanul colecţionar de încălţăminte acrobatică şi rivalul său, Sfântul Slab de Înger.
    Oricare te va ajuta să te ajuţi singură.
    Dar dacă deschizi Ghidul Ghiduşiilor la pagina necitită, vei şti pe care dintre ei să-l chemi.

    RăspundețiȘtergere
  5. ian te uită şi socoate..
    mag-maticul matematic se va încumeta la ceas de seară, într-o seră de ceară, să deschidă Ghidul Ghiduşiilor (carţulie ce-o credeam dispărută) ca să afle încotro rugăciunile şi litaniile?
    cred că da.

    RăspundețiȘtergere
  6. ian te uită de unde sar personajele adjuvante!:D de adjubilantele, care de cârpe, care de paie, nu mai spun! să-mi scot acul din coc să le pregătesc păpuşilor un mini-voodoo şi un circ cu cerc de foc. (mai aveam puţin şi iscam o ciuleandră). să purcedem, aşadar. cu ciocănelul din marele buzunar am verificat ortopedic reflexele piciorului de cleştar. a sărit precum o cheie răsucită în rană. Sfântul Slab de Înger îşi roteşte aura ca pe-un girofar. înaintăm cu urgenţă pe culoar.

    RăspundețiȘtergere
  7. MB, bine vei veni, străine ce inspirat te-ncununezi cu intuiţia pripelii să vorbeşti despre Ghid ca despre un Ospăţ! Pentru tine am o încercare: să spui rugăciunea arlechinică. Pentru a-ţi uşura sarcina, foloseşte cuvinte pe care toată lumea le-a uitat.

    RăspundețiȘtergere
  8. ora25, pe la jumătatea lui, culoarul începe să se bâlbâie. Să iei cu tine un cuvânt de sprijin, scurt, rostit clar, precum un „bună dimineaţa” spus de pisică.


    Voi lipsi câteva zile. O să-mi ia ceva până în târgul obiectelor înţepenite şi-napoi (astea ne sunt trebuincioase pentru primul spectacol dat în lumea ibalică). Vreau să aveţi grijă de cei care vor călca Pragul Gândurilor Apăsătoare.
    Când mă voi întoarce, o să aibă alt preţ tot ce spun.

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu mi-am luat cuvântul "Cranţ" şi cu el defrişa Pădurile de Lotuşi, voi crăpa ziua când voi vrea să intru-n noapte, voi popi popicele de la marele spectracol şi multe altele despre care nu vă mai previn. Pân-atunci am să mă dezleg puţin la gură şi am să hăpăi nişte guaşe incaşe din borcanul cu Capac Manco. O să merg pe un roşu din oxid de fier pentru transfuzii între transfugi cu scufii în loc de glugi.

    RăspundețiȘtergere
  10. v-am mâncat pe "voi". ce mai ospăţ! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Ora25, „Cranţ” e ca o glumă arabică ce zguduie culoarul de râs. Acum, că i-ai devenit simpatică, te va lăsa să treci. Nu ne-ai mâncat, doar ai ajuns pe pajiştea vinului revărsat şi te-ai cam halucinit niţeluş. Pune-ţi susurul de izvor pe cartilagiul sunetului şi spune-mi ce auzi. Ăsta va fi următorul indiciu.

    Zvârluga, ai ajuns deja departe înspre ospăţ. Despre încercarea ta voiam să-ţi vorbesc, chiar dacă nu te-ai fi aşteptat să fii aşteptată. După primul convoi, e altul şi acelaşi ce merge înapoi. Prinde-l de coadă şi gâdilă-l sub pangliguţa de culoarea tabacului de păpădie. De-abia atunci ţi se va arăta şi ţie vinul revărătoriu.


    Acum chiar plec. M-aşteaptă la uşă amica mea, Ţinta călătoriei invalide.

    RăspundețiȘtergere
  12. îmi cam pare rău dar eu tot cu josurul ţin de fiecare dată. aşam că am luat din izvor doar un glas bas, care zice pas.
    te-am păcălit, zice: "mielului gras îi curge untura pe nas. fagurii din stup s-au mutat în ananas. oficiile trebuie îndeplinite de-un caras".

    RăspundețiȘtergere
  13. M-am întors din călătorie, dar drumul e de abia la jumătate. M-am neliniştit aflând ce-ţi spune josurul. I-am cerut ajutorul corbului violaceu care lasă înţelesurile fără ochi şi mi-a spus că mielul unturit e viitorul tău copt, împărţit în multe oglinzi (precum fagurii din ananas) în care îţi vei vedea norocul cu burta albă. Acesta e cel de dorit. Însă multe altle oglindiri îţi vor arăta norocul cu burta neagra. Acesta e de ferit, ba chiar de neînchipuit. Aşa că trebui-va să afli unde anume trebuie să priveşti.

    RăspundețiȘtergere
  14. ca să fiu sinceră, mi-a zis cu totul altceva. dar pentru a afla ce, va trebui să cobori în Eprubeta Ecourilor Oarbe şi să le dai un adevăr la schimb.

    RăspundețiȘtergere
  15. Am ajuns la gradatia de merit a eprubetei, fapt pentru care a trebuit sa scot din buzunarul ochiului adevarul. Am ales unul fotografiat, vazut chiar ca pe negativ.
    Urmeaza filtrarea spuselor credincioase gurii. Stapanul E.E.O - ului ne spune amandurora ca trebuie sa cautam intelesul verosimil, nu pe cel adevarat. Cred ca m-ai trimis intr-un loc deztzelepcit...

    RăspundețiȘtergere