"Noi" sunt minele eului meu. Şi le fardez, şi le lipesc cu aracet de piela intericioasă şi reală, dar ele tot spre vis scot gheare ca nişte creioane. Dacă ai crestături eulice, eşti binevenită la ospăţ. Ai, ai?
:) adică să mă binepoftesc singură la ospăţ? biiinee, fie, am. :) numai mie putea să mi se întâmple să dau peste ospăţ în astfel de momente de crestare (amorală alveo-dentală).
Păi numai un binepoftitor se bineospătează. Crestarea asta internautică seamănă cu o vizită neaşteptată din partea celui ce aşteaptă:) Să poftim deci la ospăţul cioplitorilor de autoficţiuni dantelate. În semn de salut, fac semnul unirogului nerugat să vină, şi totuşi ajuns înaintea noastră!
:) cred că unirogul vine doar o dată nerugat. daa, să purcedem, am zărit deja platoul cu dantele şi am de gând să mănânc fără şervet la gât, ca să se citească mai bine.
Eu de-abia vin cu toate cele 1002 de platouri. Sunt pline cu vise dezosate, dar şi cu lumi închipuite şi-ncrezute. Ai dreptate, fără şervete, doar un şerveţel pentru a ne şterge lacrimile de rîs de la cele mai bune saltimbancuri.
Am luat aminte şi chema-voi la ospăţ şi o crocodileasă. Lacrimile ei, spune-se, sunt mai crocopatice. Acum trebuie să ne gândim la nişte poveşti de plîns pentru ea, atunci când noi vom vrea a râde.
crocodileasa are lacrimi tratate cu crocobil. să îi spunem o poveste de adormit copiii de pe malul apei. să plângă de poftă. să se transforme în crocopil şi să se mănânce fără putinţă de scărpinare.
Ce ospăţ danteluit cu dibăcie vom avea! Însă acum va trebui să dăm cărţile de tarot pe faţă şi să-l invităm şi pe Marele Preot al Crocodililor, pentru o resuscitare copioasă. Asta aşa, ca să ne facem până la capăt de râsu-plânsu.
pentru care voi sau noi?
RăspundețiȘtergere"Noi" sunt minele eului meu. Şi le fardez, şi le lipesc cu aracet de piela intericioasă şi reală, dar ele tot spre vis scot gheare ca nişte creioane. Dacă ai crestături eulice, eşti binevenită la ospăţ. Ai, ai?
RăspundețiȘtergere:) adică să mă binepoftesc singură la ospăţ? biiinee, fie, am. :) numai mie putea să mi se întâmple să dau peste ospăţ în astfel de momente de crestare (amorală alveo-dentală).
RăspundețiȘtergerePăi numai un binepoftitor se bineospătează. Crestarea asta internautică seamănă cu o vizită neaşteptată din partea celui ce aşteaptă:)
RăspundețiȘtergereSă poftim deci la ospăţul cioplitorilor de autoficţiuni dantelate. În semn de salut, fac semnul unirogului nerugat să vină, şi totuşi ajuns înaintea noastră!
:) cred că unirogul vine doar o dată nerugat. daa, să purcedem, am zărit deja platoul cu dantele şi am de gând să mănânc fără şervet la gât, ca să se citească mai bine.
RăspundețiȘtergereEu de-abia vin cu toate cele 1002 de platouri. Sunt pline cu vise dezosate, dar şi cu lumi închipuite şi-ncrezute. Ai dreptate, fără şervete, doar un şerveţel pentru a ne şterge lacrimile de rîs de la cele mai bune saltimbancuri.
RăspundețiȘtergeresau lacrimi de crocodil, că doar sunt lacrimi simpatice. nici n-ar mai fi nevoie de albirea servănţelului.
RăspundețiȘtergereAm luat aminte şi chema-voi la ospăţ şi o crocodileasă. Lacrimile ei, spune-se, sunt mai crocopatice. Acum trebuie să ne gândim la nişte poveşti de plîns pentru ea, atunci când noi vom vrea a râde.
RăspundețiȘtergerecrocodileasa are lacrimi tratate cu crocobil. să îi spunem o poveste de adormit copiii de pe malul apei. să plângă de poftă. să se transforme în crocopil şi să se mănânce fără putinţă de scărpinare.
RăspundețiȘtergereCe ospăţ danteluit cu dibăcie vom avea! Însă acum va trebui să dăm cărţile de tarot pe faţă şi să-l invităm şi pe Marele Preot al Crocodililor, pentru o resuscitare copioasă. Asta aşa, ca să ne facem până la capăt de râsu-plânsu.
RăspundețiȘtergerecapătul e unde se termină cărţile?
RăspundețiȘtergere:) dacă sunt cărţi scrise, da. dacă sunt nescrise, atunci acolo doar ne băgăm coada.
RăspundețiȘtergerecoadă presată. e o specialitate care ar întregi ospăţul. să punem sare pe ea. :)
RăspundețiȘtergere:) exact. să punem sare-garduri, să avem inima şi mai săritoare întru ospăţ.
RăspundețiȘtergere