vineri, 10 noiembrie 2017

Mitzura Takemitzu și Corbul


{…} Mitzura Takemitzu: Cât despre pisicile oceanice, confortul lor e mai mare decât al nostru. Gătesc liniștite la un aragaz cu (me)duze, la o focă dată mic, ascultand un hip-hopotam în surdină...
Corbul: Și pentru noi există cazuri fericite. Cel mai mult îmi place când găsim o ac-vilă și stăm confortabil o perioadă, deși arhitectura ei nu e chiar ca a clădirilor lui Le Corbusier.
M. T.: În schimb, eu fac parte din specia pisicilor cosmonaute...
C.: ...care sălășluiesc în constelația Canis Major, nu-mi spune!
M. T.: Ai fost pe-aproape. În Canis Minor.
C: Ha! Mă gândeam eu că vă trageți din câini.
M. T.: De fapt, strămoașele noastre au fost maimâțele.
C: Măi, măi, ce să vezi! Așa cum strămoșii cocoșilor au fost cotco-dacii. Cât despre pechinezi, ce să mai spunem, e destul de limpede că au venit din China, iar maidanezii – din Danemarca.
M. T.: Iar corbii din Corbeanca.
C: Hai că pe asta chiar ai nimerit-o, zău.
M. T.: Da de unde! E o simplă ironie a ta, fiindcă vă credeți întotdeauna mai deștepți decât noi.
C: Mă jur pe mantia regelui Corvin că-i adevărat ce spun.
M. T: Bine, te cred. Oricum, nu mă interesează prea tare. Nu vezi că m-am așezat deja la pândă? Până termini tu de imaginat ascendența ta fabulatorie, eu am și înșfăcat puiul ăsta delicios. Stai așa, vai de mine, unde s-a ascuns, că nu-l mai văd?
C: Dar ce-ai pățit, ai dat în corbul găinii?
M. T: Nu râde, că imediat apare el de undeva și atunci cărnița lui apetisantă va fi țâță de mâță.
C: Te las de data asta. Mă așteaptă prăzi mult mai îndestulătoare. Pff, ce frig s-a făcut, zău dacă nu te invidiez pentru haina asta a ta stufoasă.
M. T: E blană ecologică, imitație de tigru.
C: Eu n-am găsit pentru iarnă decât corbinezonul ăsta de la maică-mea.
M. T: Abia aștept să vină Crăciunul, să primesc și eu o pereche de ghete din piele de anacorbă.
C: Anacorbă? Să primești tu? În niciun caz! Cadoul ăsta, îți spun hotărât, o să fie al meu! Oricum, în fiecare an noi îi întârziem zborul lui Moș Crăciun, pentru că avem renoalergie și strănutăm și batem din aripi atât de agitat și fioros, încât sania deviază destul de mult de pe corbită. Și astfel mai cad din ea tot felul de haine, jucării și cutiuțe. E drept că, de când am făcut operația pe corb deschis, energia mea zburătăcitoare s-a mai domolit, dar tot o să reușesc să fac aerul vâlvoi. Oricum, bine că mi-ai spus, o să fiu mai selectiv anul ăsta. Dar ce se aude? E ceva cu totul și cu totul... enervant.
M. T: Am pornit eu PCD playerul și se aude trompeta lui Cat Anderson.
C: Brr! Acum m-am prins, e jazz. Nu-mi place absolut deloc, chiar de-ar fi cântat la acorbeon. Nu știu cum poți intra într-o asemenea transă. Aș mai înțelege dacă ai asculta și tu Canibal Corbse.
M. T: Îți spun sincer, eu nu agreez muzica asta înnegurată. Nici nu știu cum a apărut așa ceva.
C: Originea ei e clară: prima trupă de de death metal a fost înființată de niște muncitori de la corbinatul chimic.
M. T: Eu n-aș putea să-mi fac exercițiile de meditație pe o astfel de muzică agitată.
C: Hai că începi să ai umor. Tu ești preocupată de meditație?
M. T: Da, practic exerciții de pisihasm.
C: De pisi... ce?
M. T: E o formă de meditație cu rădăcinile răsucite în teoria lui Pisidor din Sevilla.
C: Gata, ai început s-o iei razna și să vorbești despre domenii despre care, trebuie să recunosc, nu am nici cea mai mică pricepere. Cred că e timpul să fac rost de niște corbustibil și s-o-ntind de aici.
M. T: Dacă vrei, te pot ajuta să te inițiezi în aceste lucruri. Chiar și voi aveți o practică pe filiera lui Henry Corbin.
C.: Am și plecat! Corbevoire! {…}

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu